Pastrarea numelui dobandit prin casatorie. Examen jurisprudential.

Potrivit art. 383 al. 2 c.civ. “pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.”

In conditiile in care legiuitorul nu a prevazut in textul normativ care sunt aceste motive temeinice si nici criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea lor, sarcina identificarii acestora revine instantei de judecata, iar acest lucru nu se poate face decat pornind de la situatia de exceptie prevazuta de text si de la probele administrate de parti.

Fiind o exceptie de la regula revenirii sotilor la numele purtat anterior desfacerii casatoriei prin divort, aceasta este de strica interpretare si aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie sa fie temeinice, in sensul ca, daca instanta nu incuviinteaza pastrarea numelui se produce sotului in cauza o vatamare grava. 

In doctrina s-a aratat ca prin notiunea de “motive temeinice” se intelege orice interes care ar fi vatamat prin schimbarea numelui purtat de sot in timpul casatoriei, interes care poate fi nu numai moral ci si material. Au fost considerate motive temeinice faptul ca sotul este cunoscut in lumea literara, stiintifica, artistica, a obtinut diplome, atestate pe numele pe care doreste sa-l pastreze, a fost invitat pe acest nume si a participat la diferite congrese in tara si strainatate, a publicat lucrari sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfasurata prin publicarea de studii in reviste de specialitate. In schimb, simplul fapt ca sotul a purtat timp indelungat numele celuilalt sot si ca figureaza cu acest nume in toate actele nu justifica incuviintarea pastrarii numelui. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 1281]

In jurisprudenta s-a stabilit ca simplul fapt ca un sot a purtat mai multi ani numele de familie al celuilalt sot si ca toate actele care il priveau contin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul sau pentru pastrarea numelui de familie in caz de divort, deoarece in acest caz s-ar depasi intentia legiuitorului. [Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila – complet specializat de familie si minori, Decizia civila nr. 117 din 29 ianuarie 2013, portal.just.ro]. 

Tribunalul Satu-Mare, in Decizia nr. 152/2010 (portal.just.ro) a stabilit ca instanţa de fond în mod neîntemeiat a încuviinţat intimatei păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Motivele invocate de intimată, respectiv durata căsătoriei de 10 ani, simplul fapt că în activitatea sa profesională este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie, că figurează în actele de studii cu acest nume nu justifică pretenţia acesteia la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei. 

In acelasi sens, Judecătoria Iași, prin Sentința civilă nr. 481/26 ianuarie 2016, definitivă prin Decizia nr. 71/26 ianuarie 2017 a Tribunalului Iași (portal.just.ro) a stabilit ca imprejurarea ca pârâta poartă acest nume de 35 de ani şi a fost cunoscută cu acest nume în viaţa socială şi profesională nu reprezinta un motiv temeinic, care sa justifice, incuviintarea pastrarii de catre aceasta a numelui dobandit prin casatorie.

Intr-o alta decizie de speta, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Sectia Civila, Decizia nr. 1/A/20 ianuarie 2010 (portal.just.ro) a stabilit ca reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta, nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.