Articolul 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori prevede:

“(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști pe piața produsului sau serviciului respectiv.”

Din analiza acestor texte de lege rezultă că pentru a fi declarată abuzivă, o clauză contractuală trebuie să întrunească urmatoarele condiții:

– clauza să nu fi fost negociată cu consumatorul. În scopul protejării consumatorului, prin textul art. 4 al. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 a fost răsturnată sarcina probei, comerciantul avand sarcina să dovedească împrejurarea că au fost negociate clauzele contractuale. 

– prin ea însăși, sau împreuna cu alte prevederi din contract, clauza creeaza, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.

Cu privire la penalitățile de întârziere în cuantum de 0,5 %/zi de întarziere, calculate asupra valorii totale a facturii pânâ la data achitarii integrale a sumelor datorate, apreciez că sunt aplicabile dispozițiile lit. i) din anexa Legii nr. 193/2000 prevăd că este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.

Stipularea unei penalități de 0,5% pe zi de întarziere, echivalând cu o penalitate cumulată de 182,5% pe an, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000.

Cu privire la clauzele care prevăd despăgubiri/taxă de reziliere, egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minine contractuale, acestea obligă consumatorul la plata unor despagubiri în situația rezilierii contractului înainte de perioada minimă contractuală. Apreciez că ele încalcă dispozițiile lit. j) ale Anexei la Legea nr. 193/2000, care prevede că sunt abuzive clauzele care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denuntarii unilaterale.

Aceste clauze încalcă și dispozițiile lit. r) ale Anexei la Legea nr. 193/2000 deoarece permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau rezilierii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă si pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist.

Aceste clauze obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari față de pagubele suferite de profesionist, întrucât acestea depașesc cu mult atât rata dobânzii legale penalizatoare, cât și debitul neachitat.

Pentru aceste motive, apreciez că sunt abuzive clauzele privind penalitățile de întârziere și privind despăgubiri/taxă de reziliere din contractele încheiate de consumatori cu Orange Romania SA.