Prin sentinţa civilă nr. 2123 din 20.06.2023 a Judecătoriei Turda, pronunţată în dosarul nr. 9475/328/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Cluj – Secţia Civilă. 

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, reţinând prevederile art. 129 alin. 2 pct. 2 şi art. 130 alin. 2 C.proc.civ. a constatat că reclamanţii urmăresc valorificarea promisiunii bilaterale încheiate între părţi la data de 22.04.2010, prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, respectiv intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. 

Având în vedere că cererea formulată de către reclamanţi are caracter evaluabil în bani şi priveşte pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic având ca efect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, Judecătoria a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 104 alin. 1 C.pr.civ. Întrucât din certificatul de atestare fiscală depus la dosarul cauzei rezultă că apartamentul în litigiu are o valoare impozabilă de 296.102 lei şi ţinând cont de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k şi art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, prima instanţă a constatat că valoarea obiectului cererii depăşeşte pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k. C.pr.civ., motiv pentru care a apreciat că revine tribunalului competenţa de soluţionare a acţiunii. 

Prin sentinţa civilă nr. 484 din 02.11.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 9475/328/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenta de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Turda. 

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj – Secţia I Civilă în vederea efectuării regulatorului de competenţă şi suspendarea prezentei cauze. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, reţinând Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8/10.06.2013, pronunţată în recurs în interesul legii, a constatat că prevederile art. 104 Cod procedură civilă sunt aplicabile cererilor reale imobiliare. Or, în prezenta speţă, prin raportare la statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul a conchis că dispoziţiile art. 104 C.pr.civ nu sunt aplicabile, fiind, în schimb incidente dispoziţiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, în condiţiile în care în cuprinsul anttecontractului de vânzare-cumpărare dedus judecăţii cuantumul preţului este de 20.000 lei, Tribunalul a constatat că în speţă sunt pe deplin incidente dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. k C.pr.civ.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Cluj – Secţia civilă şi Judecătoria Turda, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanţii au solicitat instanţei ca pârâtul să fie obligat să predea actul autentic transmisibil de proprietate asupra imobilului situat în Turda, sau, în caz de refuz, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, cu consecința intabulării în CF a dreptului de proprietate.

Prevederile art. 104 alin. 1 Cod procedură civilă, reţinute de Judecătoria Turda, nu sunt în speţă, întrucât au în vedere cererile în materie imobiliară, care au ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil.

Contrar considerentelor reţinute prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Turda şi în acord cu Tribunalul, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătorești care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu are caracter real, ci reprezintă o acţiune personală.

În acest sens se impun dezlegările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cuprinse în Decizia nr. 8/10.06.2013, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătorești care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare.

Aşadar, dispoziţiile art. 101 Cod procedură civilă reglementează competenţa după valoarea cererii în cazuri speciale, stabilind, în cuprinsul alin. 1, că „în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia, sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii”.

Prin urmare, competenţa se va determina în funcţie de valoarea obiectului menţionat în antecontractul de vânzare-cumpărare, în cauză aceasta fiind în cuantum de 20.000 lei. Având în vedere că această sumă se situează sub pragul de 200.000 lei instituit de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă, Curtea a constatat că revine judecătoriei competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 şi alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, în favoarea Judecătoriei Turda.

(Sentința civilă nr. 109/F/CC/2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 9475/328/2022)