Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanta Investcapital LTD a solicitat obligarea pârâtei P.E., la plata sumei de 2695,97 lei debit principal, 15,98 lei penalități de întârziere, 2203,33 lei daune/taxe de reziliere și echipamente, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că între Orange România S.A. şi pârâta s-a încheiat un contract de furnizare servicii în baza căruia pârâta datorează plata valorii abonamentului. Creanţa sa este una certă, lichidă şi exigibilă. Reclamanta a mai arătat că în urma încheierii contractului de cesiune de creanţe a dobândit dreptul de creanţă pe care Orange România S.A. îl deţinea împotriva pârâtei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1026 şi urm C.proc.civ., art. 1566 şi urm C.civ., art. 2 şi art. 3 din OG nr. 13/2011

Pârâta a depus întâmpinare la data de 30.04.2024 prin a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Analizând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă la primul termen de judecată, conform art. 248 alin. 1 C. proc. civ., reţine următoarele:

În drept, potrivit art. 2.500 alin. 1 C. civ., Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Conform art. 2.512 alin. 1 C. civ., Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință., iar conform art. 2.513 al aceluiași act normativ. Prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Instanța, în raport de aceste dispoziţiile legale constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost invocată cu respectarea dispozițiilor legale susmenționate, prin întâmpinarea formulată de către pârât.

În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 22695,97 lei debit principal, 15,98 lei penalități de întârziere, 2203,33 lei daune/taxe de reziliere și echipamente, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, fiind vorba despre un drept de creanță. Prin urmare, dreptul dedus judecății este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 2.517 C.civ.

Având în vedere prevederile art. 2.526 C. civ., potrivit cărora când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă, precum şi faptul că cererea de valoare redusă formulată de către reclamantă a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.02.2024, instanţa constată că dreptul reclamantei privind obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor emise în perioada 27.05.2017-27.09.2017 și devenite scadente în 14 zile calendaristice, conform art. 5 din contractul încheiat între părți, este prescris.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta și, în consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta INVESTCAPITAL LTD în contradictoriu cu pârâta ca prescrisă.

(Sentința civilă nr. 7460/2024, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 1744/328/2024, definitivă prin neapelare)