Prin contestaţia înregistrată pe rolul instanţei, contestatorii B.D. şi B.D. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Investcapital LTD, să se dispună anularea sechestrului instituit prin procesul verbal de sechestru emis în data de 25.07.2022, în Dosar execuțional 1553/2013, la cererea creditorului Investcapital LTD, asupra autoturismului marca FORD, ca urmare a constatării împrejurării că este integral stinsă creanță rezultând din Contractul de credit bancar fn din data de 26.07.2007, cu consecinţa încetării executării silite.

Potrivit susţinerilor contestatorilor, prin Sentinţa civilă nr. 200/2017 pronunţată de Judecătoria Zalău în dos. 2515/337/2014, având ca obiect contestaţie la executare, s-a stabilit că suma datorată este de 10.138,41 euro credit, iar prin Încheierea civilă pronunţată în acelaşi dosar la data de 6.03.2017 s-a stabilit că suma datorata cu titlu de dobânzi este de 1140,2 euro. Această hotărâre a rămas definitiva prin Decizia civila nr. 699/2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj.

Au învederat contestatorii faptul că în luna iulie 2022, au vrut să ramburseze integral sumele restante. În cadrul acestui demers, le-a fost comunicată fisa de calcul ataşată în care apare la punctul 19 suma stabilita prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, iar la punctul 20 o suma suplimentara din 4.12.2019 denumita „actualizare Kruk” în cuantum de 3488,51 euro (16.655,54 lei).

Stabilirea acestei sume este nelegala faţă de statuările din hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, în cadrul cărora s-a stabilit cu claritate cuantumul creanței şi împrejurarea că cesionarul nu are dreptul de a solicita sume în plus. Au calculat, pornind de la graficul comunicat de intimată, care cuprinde plăţile efectuate de aceştia care este cuantumul sumei restante şi au rambursat integral aceasta suma, aşa cum rezultă din ordinul de plata din data de 01.08.2022.

Prin sechestrul instituit prin procesul verbal de sechestru emis în data de 25.07.2022, în Dosar execuţional nr. 1553/2013, asupra autoturismului marca FORD, aflat în proprietatea lor, se indisponibilizează acest autoturism, așa încât aceştia nu vor putea utiliza acest autoturism pe toata durata de soluţionare a contestaţiei la executare.

Comparând fișa de calcul depusă de contestatori cu cuprinsul dosarului execuțional, instanța a constatat că, până în prezent s-au achitat integral sumele datorate în cadrul executării silite atât cu titlu de debit, cât şi cu titlu de cheltuieli de executare silită, motiv pentru care, în temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ . şi art. 719 alin. 1 C.pr.civ., se impune a se dispune încetarea executării silite.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorilor de anulare a sechestrului instituit prin Procesul verbal de sechestru emis în data de 25.07.2022, asupra autoturismului marca Ford, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că singurul motiv invocat de către contestatori pentru anularea acestui act de executare este plata integrală a debitului. Or, la data întocmirii procesului-verbal de sechestru (25.07.2022) nu era încă achitat integral debitul datorat în cadrul executării silite şi cheltuielile de executare silită. Astfel, debitul datorat a fost achitat integral în cursul lunii august 2022, iar cheltuielile de executare silită în cursul lunii noiembrie 2022. În consecinţă, instanţa a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatori și a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorilor de anulare a sechestrului.

Referitor la restituirea taxei judiciare de timbru, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: (…) f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;”

Din analiza acestei dispoziţii legale, rezultă că este supusă restituirii, la cerere, la rămânerea definitivă a hotărârii, taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, în cazul în care aceasta a fost admisă.

Soluţia de admitere în parte a contestaţiei contestatorilor este determinată în cauză de respingerea petitului privind anularea măsurii sechestrului instituită asupra autoturismului aparţinând contestatorilor, capăt de cerere care nu a fost timbrat distinct, fiind achitată o unică taxă judiciară de timbru de 938 lei.. Astfel cum s-a arătat, prin soluţia dispusă se va dispune încetarea executării silite.

Prin urmare, având în vedere că cererea contestatorilor şi-a atins finalitatea urmărită prin promovarea contestaţiei la executare, respectiv, încetarea executării silite, iar capătul de cerere respins nu a influenţat cuantumul taxei judiciare de timbru achitate în cauză, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, art. 453 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. prevede că „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltui3elilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”

În cauză, contestatorii au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, făcând dovada achitării onorariului de avocat şi a contravalorii cheltuielilor ocazionate de efectuarea şi transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare silită.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, faptul că prin contestaţia promovată sa atins finalitatea urmărită, respectiv, încetarea executării silite, precum şi faptul că cheltuielile suportate de contestatori nu au fost influenţate de petitul care urmează a fi respins, cu consecinţa admiterii în parte a contestaţiei la executare, instanţa a obligat intimata să plătească contestatorilor întreaga suma suportată de aceştia cu titlu de cheltuieli de judecată.

(Sentința civilănr. 928/2023, pronunțată de judecătoria Zalău, în Dosar nr. 6257/328/2022, definitivă prin neapelare)