În ceea ce privește locuința minorelor, instanța a reținut că acestea au locuit de la naștere până în 2021 împreună cu ambii părinți, iar ulterior până în prezent doar cu mama lor, respectiv reclamanta-pârâtă, iar în ultima vreme și cu noul partener al mamei lor. Reclamanta-pârâtă a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minorele în cursul anului 2021.

Conform art.919 alin.(1) lit.a C.proc.civ. ”La cerere instanța de divorț se pronunță și cu privire la: a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere si educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături presonale cu acesta (…)”, în același timp, art. 400 alin. (2) C.civ., instituie regula conform căreia: ”Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei ținând seama de interesul său superior”.

Totodată, art. 496 C.civ. instituie următoarele reguli (1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.(3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.

Art. 400 alin. 1 C. civ. prevede că instanța va stabili locuința copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. Textul de lege nu impune stabilirea cu exactitate a adresei la care va locui minorul, pentru a nu îngrădi libertatea părintelui la care minorul va avea locuința, de a-și schimba în mod liber domiciliul sau reședința.

Referitor la dorințele și interesele părților în calitate de părinți în ceea ce le privește pe fiicele lor minore, se constată că ambele părți au solicitat stabilirea locuinței minorelor la locuința în care locuiește mama, respectiv tatăl.

În ceea ce privește condițiile de locuit, din raportul de anchetă socială efectuat în cauză, ambii părinți pot pune la dispoziția minorelor o locuință adecvată. Din referatul de anchetă socială realizat în cauză a reieșit că minorele au fost bine îngrijite de mama lor și că au o relație de afecțiune cu aceasta, iar pentru acest motive instanţa a apreciat că este în interesul superior al minorelor ca acestea să locuiască la mamă.

Astfel, ansamblul materialului probator în cauză, compus din declarațiile martorilor, interogatorii dar și înscrisuri, relevă existența unei relații resentimentare latentă între părți, fiecare dintre soți acuzându-se de comportamente neadecvate atât unul față de altul cât și față de minore. Referitor la acuzele aduse de pârâtul-reclamant mamei, referitoare la comportament de infidelitate, instanța a apreciat că aceste aspecte nu duc la concluzia că locuința minorelor ar trebui stabilită la tată.

Un motiv în plus pentru stabilirea locuinței minorelor la mamă este constituit și de vârsta fragedă a minorei A., care este încă în clasele primare și în mod cert are nevoie de ghidajul mamei și a surorii mai mari la acest moment, aspect relevat și de discuția pe care minora a purtat-o cu judecătorul.

În final, faptul că stabilirea locuinței minorelor la mamă nu implică în niciun caz excluderea tatălui din viața acestora, fiind în mod evident de dorit ca acesta să constituie în continuare o prezență reală și benefică în apropierea imediată a fiicelor sale, pentru a nu le lipsi pe acestea de o figură paternă atât de necesară în viața unui copil.

Față de cele expuse în paragrafele anterioare, având în vedere împrejurarea că minorele se află în grija mamei la acest moment și că au fost în grija mamei pe toată durata vieții lor, raportat și la ancheta socială efectuată, la vârsta acestora, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorelor, să stabilească locuința acestora la domiciliul mamei lor.

(Sentința civilă nr. 2928/2022, pronunțată de Judecătoria Turda)