Apelanta – reclamantă a solicitat să se constate că a dobândit împreună cu soţul său, ope legis, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 770 mp. în baza dispoziţiilor art. 23 din Lg. 18/1991. Prin hotărârea apelată prima instanţă a respins acţiunea reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 din Lg. 18/1991, deoarece nici cumpărătorii – reclamanta şi soţul său, nici vânzătoarea – pârâta Popa Victoria nu au avut calitatea de membrii cooperatori. 

Apelul formulat este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse. 

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. 1, alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din Lg. 18/1991, care constituie temeiul juridic al cererii: „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. (2 ind.1) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. (4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.” 

Din cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Turda prin încheierea nr. 2376/1985, rezultă că s-a vândut, de către cei 5 vânzători, „întreg dreptul nostru de proprietate de câte 1/5 a parte, ca bunuri proprii, dobândite cu titlu de drept moştenire şi partaj, din construcţia situată în Turda, construită pe terenul înscris în CF, în suprafatä totală de 770 mp …”. De asemenea, potrivit menţiunilor din contract, în acord cu dispoziţiile art. 30 din Lg. 58/1974, suprafaţa de 250 mp. din totalul de 770 mp. a trecut în proprietatea statului, din care suprafaţa de 100 mp a fost atribuită în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.

Aceste menţiuni au fost făcute în raport de legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractului, în sensul că, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se putea face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. Suprafaţa de teren care putea face obiect al transmisiunii succesorale era de cel mult 250 mp, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de producţie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977, care prevedea: „Terenurile – cu excepţia celor pe care se afla casa de locuit, construcţiile gospodăreşti anexe şi curtea, în suprafața totală de cel mult 250 mp – dobândite prin moştenire legală, trec în proprietatea cooperativei”. 

Pentru suprafaţa atribuită în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, respectiv suprafaţa de  250 mp., în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, a fost emis Ordinul prefectului nr. 545/2005, diferenţa de 520 mp, din totalul de 770 mp fiind solicitată în prezentul litigiu. 

Prin decizia nr. 6119/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a stabilit că “legea şi-a fixat preferinţele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodaresti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi grădina din jurul lor intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată a deţinătorilor construcţiilor….” Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 beneficiază proprietarii şi deţinătorii actuali ai caselor şi ai anexelor gospodaresti.

Tribunalul reţine că dreptul pretins de apelanta – reclamantă este reglementat de dispoziţiile art. 23 alin. alin. 2 ind. 1 din Lg. 18/1991, astfel că aceasta, împreuna cu defunctul său soţ, au calitatea de succesori cu titlu particular ai proprietarilor terenului aferent construcţiei înstrăinate. Întinderea suprafeţei aferente casei de locuit şi anexelor gospodărești, precum şi curtea și grădina acestora sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite cu orice mijloc de probă. 

După cum se poate observa din conţinutul contractului de vânzare cumpărare, dar şi al Deciziei nr. 260/1985, emisă de Sfatul Popular Turda, nu a existat o dezmembrare a terenului în suprafaţă de 770 mp. Mai mult, aşa cum precizează şi martorii audiaţi, întreaga suprafaţă de 770 mp a fost în folosinţa apelantei de la data încheierii contractului, astfel că este evident faptul că aceasta a fost voinţa părţilor, să se înstrăineze întreaga suprafaţă ce reprezenta curtea şi grădina casei, chiar dacă, din punct de vedere juridic, terenurile nu se puteau înstrăina.  

În consecinta, nu prezinta relevanta suprafata înscrisă în actul de înstrăinare, în speță 250 mp, ci intenţia reală a părţilor convenţiei de vânzare-cumpărare, respectiv ceea ce cumpărătorii au împrejmuit şi folosit efectiv de la data înţelegerii. 

Existenţa calităţii de membru cooperator a cumpărătorilor sau a vânzătorilor, este fără relevanţă, în raport de dispoziţiile alineatului 4 al art. 23, întrucât terenul se afla în zonă cooperativizată, regimul juridic al acestuia fiind determinat de amplasarea sa şi nu de calitatea proprietarului vânzător. De altfel, deţinătorii caselor de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept – ope legis – dreptul de proprietate privată asupra suprafeţei de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti în temeiul art. 8 din Decretul – lege 42/1990, dispoziţie legală care nu impunea condiţia calităţii de membru cooperator. Acest text a fost reluat de dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991, cu unele modificări. 

Cu toate că dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, acţiunea formulată are efect constatator şi recognitiv, fiind necesar pentru a face dovada întinderii dreptului de proprietate dobândit prin lege.  

(Decizia civilă nr. 262/2025, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1879/328/2023)