Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat a se constata intervenirea unui partaj voluntar între reclamantă şi celelalte două coproprietare, potrivit căruia întreaga parcelă de teren de 2700 mp arabil extravilan din zona Poşta Rât a revenit pe seama reclamantei, ca urmare desocotirii cu ceilalți coproprietari în privinţa cotelor lor de proprietate din respectivul teren.

Pârâta, la interogatoriul ce i s-a administrat în cauză, a menţionat că nu a auzit a se vorbi în familie despre vreun partaj voluntar cu privire la terenul în litigiu. 

La dosar s-a mai depus înscrisul datat 29 octombrie 1997, din care rezultă intervenirea unei înţelegeri de partajare, de folosinţă distinctă a terenului din zona Poşta Rât, înţelegere intervenită între antecesorii părților, astfel cum s-a menţionat şi de martorul audiat în cauză.

Din cuprinsul cererii deduse judecăţii, reiese că partea reclamantă a invocat o înţelegere de partajare care ar fi intervenit nu între antecesorii părților ci între ea, reclamantă şi celelalte două coproprietare. 

Aşa fiind, faţă de probatoriul administrat, s-a reţinut că pretenţia formulată în concret, în sensul în care a fost invocată, nu a fost probată de partea reclamantă, în condiţiile în care sarcina probei aparţine acestei părţi litigante, conform art 249 Cod procedură civilă.

În consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată pentru constatare partaj voluntar şi întabulare, ca neîntemeiată.

(Sentința civilă nr. 2665/2019, pronunțată de Judecătoria Turda in dosar 6614/328/2018, definitivă prin neapelare)