În fapt, potrivit extraselor de carte funciară reclamanta este proprietara terenurilor înscrise în aceste cărţi funciare. Prin somaţia nr. 77/17.02.2022, emisă de Poliţia Locală a Municipiului Turda, reclamantei i s-a adus la cunoștință că pe terenul proprietatea sa au fost depozitate deşeuri de pulbere şi praf alb(ipsos) în interiorul unei hale, fost grajd CAP, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2002 privind protecţia mediului, i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia de a nu degrada mediul natural sau amenajat prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel, fiind, totodată, somată ca, în termen de 15 zile de la primirea somaţiei, să întreprindă demersuri pentru gestionarea deşeurilor şi salubrizarea întregii incinte.

În continuare, se reţine că potrivit adresei emise de garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Cluj, pârâta a fost sancţionată contravenţional pentru desfăşurarea de activităţi generatoare de pulberi în suspensie şi sedimentabile în vecinătate, descărcate printr-o tubulară improvizată în hala învecinată şi antrenaţi prin curenţii de aer afectează terenurile învecinate.

Din declaraţia martorului Rusu Teodor reiese că societatea pârâtă a eliberat deşeuri de gips, destul de nocive, în hala reclamantei printr-un racord creat între hala pârâtei şi cea a reclamantei, iar drumul de acces proprietatea reclamantei a fost transformat într-un timp în depozit de către pârâtă.

Pârâta a arătat că a fost tot timpul deschisă să soluţioneze amiabil litigiul şi să cureţe benevol terenul, solicitarea acesteia fiind doar de a nu fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, potrivit art. 555 alin. (1) Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Art. 1349 Cod civil prevede:

‘(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.

ART. 1357 Condițiile răspunderii

(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

ART. 1381 Obiectul reparației

(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.

(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.

ART. 1385 Întinderea reparației

(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.”

Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

ART. 1528 Cod civil, dispune că „în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia”.

Aşadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, respectiv, existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul .

Prin ansamblul probatoriu administrat în cauză, mai sus sintetizat, instanța a apreciat faptul că reclamanta a făcut dovada elementelor răspunderii civile delictuale.

Astfel, instanța a reținut că s-a făcut dovada existenței faptei, pârâta confirmând, de altfel, susţinerile reclamantei legate de depozitarea deşeurilor şi materialelor pe terenul său, a vinovăției pârâtei şi a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, din probatoriul administrat reieşind că deşeurile depozitate de reclamantă pe terenul şi în hala reclamantei afectează mediul înconjurător şi au atras atenţionarea reclamantei din partea autorităţilor cu privire la faptul că degradează mediul, cu obligarea ei la gestionarea deşeurilor şi la salubrizarea întregii zone, afectându-i inclusiv dreptul de proprietate, fiind irelevant sub acest aspect dacă reclamanta foloseşte efectiv sau nu terenul respectiv.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 1381, art. 1385, art. 1528 Cod civil, instanţa a admis acţiunea și a obligat pârâta: la îndepărtarea, în totalitate şi cu respectarea prevederilor legale în domeniul protecției mediului, de pe terenul înscris în C.F. nr. 55897 Turda a tuturor materialelor şi deșeurilor de praf şi pulbere albă de ipsos, şi să readucă terenul şi construcția la starea inițială, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în caz de refuz, a autorizat reclamanta să înlăture materialele, pe cheltuiala pârâtei; la îndepărtarea tuturor materialelor depozitate pe terenul înscris în C.F. nr. 55081 Turda şi pe terenul înscris în C.F. nr. 55080 Turda, iar, în caz de refuz, a autorizat reclamanta să înlăture materialele, pe cheltuiala pârâtei.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția pronunțată, faţă de prevederile art. 453 şi art. 454 Cod procedură civilă, reţinând şi că prealabil înregistrării cererii pârâta a fost pusă în întârziere, astfel că disponibilitatea pârâtei de a curăţa benevol terenul, în contextul în care nu a făcut-o nici până la acest moment, nu se încadrează în situaţiile în care legiuitorul permite exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial. 

(Sentința civilă nr. 795/2023, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosar nr. 4017/328/2022)