Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta AS a solicitat obligarea paratului la inlaturarea (prin demolare sau demontare) a panoului metalic de aproximativ 2 mp, amplasat de acesta pe limita de proprietate intre imobilul aflat in proprietatea paratului si imobilul aflat in proprietatea reclamantei, in dreptul geamului de la casa acesteia din urma, panou care obturează pătrunderea luminii solare in locuinta reclamantei, sau, in caz de refuz, sa se dispuna autorizarea sa, a reclamantei, la inlaturarea acestui panou.
Formulând pretentii proprii in cauza, pe cale de cerere reconventionala, paratul a solicitat obligarea reclamantei la obturarea ferestrelor locuinţei sale, care au deschidere directa spre proprietatea paratului, prin montarea unor ferestre fixe cu geam mat.
În privinţa cererii reconventionale ale paratului, reclamanta a formulat intampinare, prin care a invocat excepţia dobândirii dreptului de servitute de vedere, pe calea uzucapiunii de 30 de ani. In sustinerea acestei exceptii, reclamanta a mentionat ca imobilul construcţie, aflat in proprietatea sa, a fost edificat in anul 1933 de către părinţii soţului său. Despre servitutea de vedere s-a invederat că are caracterul unei servituti continue și aparente manifestate prin semne exterioare vizibile. S-a mai apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil de la 1864 având in vedere prevederile art. 59 din Legea nr. 71/2011, care stabileşte ca dispoziţiile art. 602-625 din noul cod civil nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia. Potrivit dispoziţiilor art. 576-577 Cod civil de la 1864, care definesc servituțile, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil, pentru uzul si utilitatea unui imobil având alt stâpan, iar art. 577 cod civil vorbeşte de modul cum se nasc servituțile. Chiar dacă art. 612 sau art. 613 Cod civil impun o anumită distanță legală pentru practicarea ferestrelor de vedere, trebuie, însa, verificat, conform art. 576 Cod civil, dacă fondul vecin, respectiv al pârâtului, este ameninţat cu o aservire, în sensul ca proprietarul vecin să fie nevoit a respecta dreptul de a primi lumina, dobândit de proprietarul deschiderii. Or, în cauza de față, s-a mentionat ca ferestrele de vedere au fost dobândite cu mai mult de 30 de ani in urma, iar aceasta nu impune nici o obligaţie.
Ambele solicitări au fost admise.
Astfel, potrivit art.612 vechiul cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină”. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 576-577 Cod civil de la 1864, care definesc servituțile, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil, pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stapan, iar art. 577 cod civil vorbeşte de modul cum se nasc servituțile.Chiar dacă art. 612 sau art. 613 Cod civil impun o anumită distanță legală pentru practicarea ferestrelor de vedere, trebuie, însa, verificat, conform art. 576 Cod civil, dacă fondul vecin este ameninţat cu o aservire, in sensul ca proprietarul vecin sa fie nevoit a respecta dreptul de a primi lumina, dobândit de proprietarul deschiderii.
Uzucapiunea poate fi invocata atât pe calea acţiunii, cat si pe calea excepţiei, conform art. 623 Cod civil de la 1864. Din probaţiunea testimonială administrată în cauză a reieşit că imobilul deţinut în prezent de reclamantă si nu a suferit modificări in timp, nici din punctul de vedere al amplasării ferestrelor, fiind folosit astfel de peste 30 de ani, anterior dobândirii de pârât, în anul 1996, a imobilului învecinat aceluia al reclamantei. Aşa fiind proprietarul fondului aservit nu poate scădea sau face incomoda exercitarea acestei posesii de către titularii dreptului dobândit prin posesia de lungă durată.
Pe de altă parte, însă, prin modul in care sunt amplasate, în concret, ferestrele reclamantei, dreptul pârâtului la viata privata este afectat, acest concept trebuind să protejeze atât viaţa personală cat si cea familială. Dreptul la viaţă privată include dreptul la anonimat, la intimitate, la linişte. Această linişte îmbracă multiple aspecte concret diferite: de a rămâne necunoscut; de a nu fi spionat, urmărit, etc. Fiecare individ are dreptul la protecţia vieţii sale private, nu este deci necesar să existe o atingerea a onoarei pentru a se recunoaşte aceste drept şi pentru sancţionarea încălcării sale. Aşadar pentru a ramane in sfera licitului, drepturile civile trebuie exercitate in limitele prevăzute de lege sau a celor care decurg din bunele moravuri si cu buna credinţa.
De asemenea, panoul metalic amplasat în faţa ferestrelor reclamantei împiedică pătrunderea luminii naturale în casa reclamantei cu atât mai mult cu cât chiar pârâtul recunoaşte aceste ferestre sunt situate pe partea nordică acolo unde se beneficiază de foarte putina lumină naturală.
Art. 53 din Constituţia României prevede că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Art. 8 din CEDO reglementează „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei”. Articolul 8 impune, în primul rând, o obligaţie negativă în sarcina autorităţilor statale de a nu aduce atingere exerciţiului acestui drept de către titularii săi, fie ei persoane fizice sau persoane juridice de drept privat. Curtea europeană a mai degajat, însă, în jurisprudenţa sa, şi sarcina statelor de a se conforma unor obligaţii pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al acestor drepturi.
Aşa fiind, a fost obligat pârâtul să înlăture, prin demolare sau demontare, panoul metalic de aproximativ 2 mp amplasat pe limita de proprietate, panou aflat în dreptul geamului casei reclamantei, sau, în caz de refuz a fost autorizată reclamanta să înlăture acest panou.
Totodată, pentru aceleaşi considerente mai sus expuse, a fost obligată reclamanta la obturarea ferestrelor locuinţei sale, care au deschidere spre proprietatea pârâtului, prin montarea de geam mat, nu însă, ferestre fixe în sensul solicitat de pârât, apreciindu-se că prin montarea unei sticle opace la geamurile existente în peretele imobilului reclamantei ce are vedere spre imobilul pârâtului se creează condiţiile unei exercitări normale a dreptului la viaţă privată a pârâtului şi familiei sale.
(Sentința civilă nr. 2342/2018, pronunțată de Judecatoria Turda în dosar 7884/328/2017, definitivă prin neapelare)