Potrivit art. 483 al. 2 c.p.c. “nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.” În speță s-a invocat inadmisibilitatea căii de atac a recursului, față de obiectul cauzei, acela de stabilire a unui drept de servitute de trecere. S-a invocat că cererile referitoare la dreptul de trecere sunt prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. e) și față de prevederile art. 483 al. 2 c.p.c. hotarârea pronunțată în cauză nu este supusă recursului.

În ce priveşte admisibilitatea recursului, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, deși obliectul principal al acțiunii este stabilirea unui drept de servitute de trecere, în cauză s-a formulat şi un petit privind rectificarea cărţii funciare. Dispozițiile art. 31 al. 5 din Legea nr. 7/1996 , care arată că hotărârea poate fi atacată doar cu apel, se aplică doar în ipoteza procedurii reexaminării, procedură care este incidentă atunci când se emite o încheiere privind cererea de rectificare.

Prin urmare rectificarea de carte funciară urmează dreptul comun şi nu există dispoziţii legale cu privire la căile de atac, astfel că recursul este admisibil, dat fiind că nu este exclus.

(Decizia civilă nr.  147/R/2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1306/328/2014)