Potrivit prevederilor art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

În cauza dedusă judecății, instanța a reținut din coroborarea probelor administrate că nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă existența vreunuia dintre cazurile prevăzute în cadrul art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului sau în cadrul art. 507 Cod civil.

Astfel, deși pârâta reclamantă și-a întemeiat refuzul de a-i permite reclamantului – pârât să aibă legături personale cu minora pe fondul consumului de substanțe alcoolice sau psihoactive de către acesta inclusiv în fața minorei, aceste aspecte au fost confirmate doar prin declarația mamei pârâtei reclamante, ceilalți martori arătând că nu l-au văzut niciodată pe reclamantul – pârât reconvenţional sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive.

Deși reclamantul a fost condamnat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, aceasta nu se află printre infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 a căror săvârșire atrage dispunerea exercitării în mod exclusiv a autorității părintești cu privire la copilul minor de către celălalt părinte. Acesta a fost un eveniment de natură penală izolat, așa încât instanța nu a considerat dovedită, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, incidența alcoolismului prevăzut de art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004.

Constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele necesare dispunerii exercitării în mod exclusiv a autorității părintești, nefiind incidente motivele legale considerate drept întemeiate, instanța a făcut aplicarea principiului coparentalității potrivit căruia regula generală în materia exercitării autorității părintești, aplicabilă inclusiv în cauza dedusă judecății, este aceea a exercitării în comun a autorității părintești cu privire la copilul minor de către ambii părinți, aceștia exercitând în mod egal drepturile și îndeplinind în mod egal îndatoririle prevăzute de lege.

În ceea ce privește stabilirea unui program de vizită a minorei în favoarea reclamantului, cu ocazia efectuării raportului de audiere a minorei, aceasta și-a manifestat disponibilitatea de a avea legături personale cu tatăl său doar în prezența mamei sale și fără a implica găzduirea acesteia la locuința tatălui. Instanța a ținut cont de apropiata legătură de atașament existentă între minoră și tatăl său, respectiv bunicii paterni, până cu puțin timp anterior audierii minorei, minora petrecând perioade îndelungate de aproximativ doua- trei săptămâni la locuința tatălui său, plecând în vacanțe îndepărtate la mare alături de tatăl său și bunicii paterni. Pentru refacerea acestei legături, conexiuni emoționale, instanța a stabilit un program de vizită care implică inclusiv găzduirea minorei la domiciliul tatălui, considerând că este necesară implicarea acestuia într-un procent cât mai ridicat în activitățile, creșterea și educarea minorei pentru dezvoltarea armonioasa a acesteia.
(Sentința civilă nr. 1429/2023, ponunțată de Judecătoria Turda)