Prin încheierea civilă nr. 4730/27 decembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. 7335/328/2016, Judecătoria Turda a respins cererea depusă de executorul judecătoresc privind pe creditoarea SECAPITAL S.a.R.L având ca obiect încuviinţarea executării silite a contractului de credit încheiat între BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA în calitate de împrumutător şi debitorul AAL, în calitate de împrumutat, reţinând, în esenţă, că partea care a solicitat încuviinţarea executării silite nu are un titlu executoriu susceptibil de a fi pus în executare.
Învestit cu soluționarea apelului formulat de SECAPITAL S.a.R.L, Tribunalul Specializat Cluj a reţinut că reprezintă o chestiune de ordine publică calitatea de titlu executoriu al unui act juridic, declararea prin lege ca atare a unui act juridic fiind prerogativa exclusivă a legiuitorului.
Contractele de împrumut sub semnătură privată nu au, de regulă, calitatea de titluri executorii. Cu toate acestea, prin excepţie, în considerarea calităţii de împrumutător frecvent a instituţiilor financiare (bancare şi nebancare, inclusiv societăţile de leasing), legea recunoaşte contractelor de credit încheiate de instituţiile financiare valoarea de titluri executorii. În acest sens, art. 120 din OUG nr. 99/2006 stabileşte că contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.
Relativ la creanţele rezultate din contractele de credit încheiate de o instituţie de credit şi cesionate ulterior, tribunalul reţine că cesiunea de creanţă reprezintă operaţiunea prin care creditorul cedent transmite, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanţă unei alte persoane, numită cesionar, care devine astfel credito r în locul său, însă, ceea ce se transmite este dreptul de creanţă, care nu se confundă cu titlul executoriu, acesta din urmă neputând fi transmis prin cesiune de creanţă. De altfel, dispoziţiile art. 120 din OUG nr. 99/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc şi conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituţie de credit.
Fără îndoială, cesiunea de creanţă are ca efect transferul dreptului de creanţă din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, creanţa fiind transmisă cu toate accesoriile şi garanţiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii şi în considerarea persoanei, în speţă a instituţiei financiare, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanţă şi nici o garanţie.
Mai mult, o cesiune de creanţă nu poate avea aceeaşi valoare juridică cu o cesiune de contract (sub imperiul NCC) pentru ca cesionarul să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, ci este doar un act juridic în temeiul căruia cesionarul a preluat exclusiv dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la debitor, fără însă a se putea bucura şi de forţa executorie a contractului de împrumut încheiat de o instituţie de credit.
În ce priveşte dispoziţiile art. 1568 Cod civ., cesiunea de creanţă odată notificată debitorului, îndreptăţeşte pe creditorul cesionar să invoce creanţa cedată fată de debitorul cedat, însă aceasta nu înseamnă că acesta dobândeşte însuşi titlul executoriu deţinut de creditorul cedent. Astfel, în lipsa unei
prevederi legale în sens contrar, caracterul de titlu executoriu al contractului de credit încheiat de o instituţie financiară, cum este creditoarea cedentă BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A, o priveşte doar pe aceasta, în baza dispoziţiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006, ca fiind creditoarea menţionată si individual izată în însuşi cuprinsul titlului executoriu, iar nu şi pe eventualii creditori cesionari ai creanţei rezultate din acel contract, ceea ce se cesionează în condiţiile art. 1568 Cod civ., fiind creanţa, iar nu titlul executoriu.
În ceea ce priveşte prevederile art. 644 Ncpc, se apreciază că acestea nu modifică cu nimic concluzia anterior expusă. Astfel, se constată că potrivit articolului menţionat, „sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul.
Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, faţă de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz”. Textul enunţat are, însă, incidenţă exclusiv în cadrul unei executări silite deja demarate, iar aplicarea acestuia nu poate fi extinsă prin analogie în cazul de faţă, fiind în prezenta a două situaţii de fapt complet diferite, premisele de la care porneşte analiza fiind de asemenea complet diferite. Transmiterea calităţii de creditor în cursul executării silite, permisă de dispoziţiile art. 644 Ncpc, se realizează la un moment la care condiţiile prevăzute de lege pentru încuviinţarea executării silite, privind calitatea părţilor, existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, precum şi a unui titlu executoriu, au fost deja analizate.
Legiuitorul a reglementat prin acest text efectele transmiterii calităţii procesuale în cursul executării silite, arătând în acest sens că „actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, faţă de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz”.
Dispoziţiile legale invocate nu fac altceva decât să îi facă opozabile noului creditor actele de executare anterior efectuate, opţiunea legiuitorului fiind în sensul de a nu impune noului creditor obligaţia de a parcurge la rândul său etapa încuviinţării executării silite şi a reface toate actele de executare. Or, nu se poate desprinde din această împrejurare concluzia că, în urma transmiterii calităţii procesuale, noul creditor a obţinut însuşi titlul executoriu.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond a fost apreciată ca legală si temeinică si a fost menținută, în considerarea motivelor mai sus expuse.
(Decizia civilă nr. 1691/A/2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj in dos. 7335/328/2016*)