Prin sentinta pronuntata de judecatorie a fost respinsa actiunea reclamantului pentru validare partaj pe cale oblica si obligarea unuia dintre copartajanti la incheierea cu reclamantul a contractului autentic de vanzare-cumparare si a fost admisa cererea reconventionala formulata de parat pentru constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare de care s-a prevalat reclamantul pentru lipsa consimtamantului vanzatorului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a dovedit intervenirea unui partaj voluntar asupra imobilului in litigiu. De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluziile expertizei grafice, din care a rezultat fara putinta de tagada ca semnatura din dreptul rubricii vanzator din antecontractul de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, nu apartine reclamantului reconventional.

Hotararea a fost atacata de reclamant cu recurs, pentru motive de netemeinicie. Recursul a fost respins ca nefondat. Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele:

Din interogatoriul paratilor rezulta ca acestia au contestat existenta unui partaj intre ei cu privire la imobilul in litigiu. Nici martorii audiati nu au putut confirma existenta partajului invocat de reclamant. In ceea ce priveste mentiunile din registrul agricol, in care a fost trecut paratul-reclamant reconventional, acestea se fac in baza declaratiei celui care solicita inscrierea si in lipsa dovezii partajului sau a unei declaratii a celuilalt copartajant in baza careia sa fi fost inscris doar paratul-reclamant reconventional, nu se poate trage concluzia ca partajul a fost dovedit. Nu este suficient pentru a se dovedi partajul sa se recurga doar la anumite prezumtii, fara ca la baza acestora sa stea un fapt probator cert.

Mai mult, pentru a se dispune partajul, era necesar ca reclamantul sa-si dovedeasca interesul. Or, atata vreme cat s-a dovedit ca paratul-reclamant reconventional nu a semnat antecontractul de care se prevaleaza reclamantul, acesta nu are calitatea de creditor si prin urmare, este inadmisibila cererea de constatare a partajului formulata pe cale oblica. In mod judicios instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, concluziile expertizei grafice fiind extrem de clare in sensul ca semnatura din dreptul rubricii vanzator nu apartine reclamantului reconventional. Mai mult, din depozitia martorului semnatar al inscrisului reiese ca desi a paraticipat la discutii intre parti in legatura cu incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, partile nu au stabilit exact despre ce teren era vorba si locul unde este situat. In aceste imprejurari, reclamantul nu a reusit sa probeze ca intelegerea la care a participat martorul a vizat terenul in litigiu. Ca urmare, tribunalul a apreciat ca reclamantul nu a dovedit incheierea conventiei nici in sens de negotium iuris.

Pentru aceste motive, in mod temeinic si legal, instanta de recurs a respins recursul formulat de reclamant si a mentinut in intregime hotararea pronuntata de judecatorie.