Potrivit art. 920 C.pr.civ. pe tot timpul procesului de divorţ instanţa poate lua, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei minorilor şi la obligaţia de întreţinere a acestora. Potrivit art. 401 din Codul civil parintele care este separat de copil, caruia i-a fost stabilita locuinta la celalalt parinte, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. De asemenea, potrivit art. 493 C.civ. părinţii au dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului minor. În acelasi sens, dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004 prevăd că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. 

Conform acestor prevederi legale, părțile litigante au drept în egală masură de a întreține relații personale cu minorele rezultate din relaţia lor, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura si pregătirea acestora, împrejurare suficientă pentru a justifica demersul judiciar al reclamantului.

Dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele se poate realiza fie prin vizitarea acestora la domiciliul lor, respectiv al părintelui la care le-a fost stabilit domiciliul, fie prin lăsarea minorelor la domiciliul părintelui la care nu i-a fost stabilit domiciliul, pentru anumite perioade determinate de timp. Unicul criteriu pentru stabilirea modalității în care, potrivit dispozitiilor legale anterior menționate, părintele urmează să aibă legaturi personale cu minorii îl constituie interesul superior al copilului, astfel cum prevăd în mod expres și cu valoare de principiu, art. 97 alin 2 C.fam., cât şi în dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Este de subliniat faptul că dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele presupune posibilitatea acestuia de a relaţiona cu acestea, independent de relaţiile existente între cei doi părinţi.

Din cuprinsul prevederilor art. 997 C.pr.civ. rezultă că pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, caracterul provizoriu, vremelnic al măsurilor, urgenţa şi neprejudecarea fondului.

Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, având în vedere că este tatăl minorelor, calitate care îi conferă dreptul de a avea legaturi personale cu acestea.

Este îndeplinită și condiția urgenței având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că părţile nu pot stabili de comun acord un program de vizită a minorelor, fiind astfel lezat dreptul minorelor de a menţine legătura cu ambii părinţi, precum şi interesul acestora ca ambii părinţi să îşi exercite neîntrerupt dreptul de a veghea la creşterea, educarea, instruirea şi pregătirea lor.

În ce priveşte vremelnicia şi neprejudecarea fondului cauzei aceste condiţii sunt îndeplinite având în vedere că pe rolul Judecătoriei Turda se află în curs de soluţionare acţiunea pe drept comun ce face obiectul dosarului având ca obiect divorţ, în cadrul căruia s-a solicitat stabilirea domiciliului minorelor la tată și stabilirea unui program de relații personale cu minorele, astfel că măsurile ce vor fi dispuse prin ordonanţa preşedinţială vor avea caracter provizoriu, până la soluţionarea definitivă a acestui dosar, iar domiciliul minorului și programul de vizitare al acestuia pot fi oricând modificate la cererea oricăreia dintre părţi dacă se modifică împrejurările care au determinat stabilirea acestora.

În consecinţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile de admisibilitate ale cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 C.pr.civ.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat un comportament necorespunzător al reclamantului faţă de minore care să conducă la restrângerea excesivă a dreptului de a avea legături

personale cu minorele. Martorii audiați în cauză au susținut că reclamantul a avut o relație bună cu minorele, s-a ocupat de creșterea și de îngrijirea acestora. Nici comportamentul agresiv al reclamantului față de pârâtă nu a fost dovedit în cauză, martorele propuse de către aceasta susținând că pârâta nu s-a plâns că acesta ar fi bătut-o sau ar fi amenințat-o, nici nu au observat un astfel de comportament al reclamantului. 

Faptul că minorele sunt mai atașate de mama lor nu este un motiv pentru a le restrânge acestora posibilitatea de a se întâlni și de a petrece timp alături de tatăl lor. 

Programul de vizită trebuie să fie unul rezonabil, apt de a menține relațiile dintre minore și tatăl lor, fără a le fi afectată siguranța sau dezvoltarea fizică, psihică și emoțională, fiind în interesul minorelor ca acestea să aibă un program săptămânal clar stabilit, previzibil care să le ofere un anumit confort şi pe care acestea să îl poată cunoaște şi să îl înţeleagă, pentru ca în acest mod să își poată organiza timpul liber și activitățile extrașcolare.

Pentru aceste motive, instanța a stabilit urmatorul program de vizitare a minorelor de catre tată: în timpul săptămânii, în fiecare zi de marţi şi joi, după programul şcolar până la ora 20.00, cu luarea minorelor de la şcoală şi aducerea minoror la locuinţa mamei, precum şi în weekend, în săptămânile pare, de vineri, după programul şcolar până duminică seara la ora 19.00. Acest program urmează a se derula şi pe parcursul vacanţelor şcolare şi a sărbătorilor legale. 

(Sentința civilă nr. 838/2022, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosar nr. 1045/328/2022, definitivă prin neapelare)