Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca exercitarea autorității părintești față de minorul OP să se facă în mod exclusiv de către ea, având în vedere că pârâtul este plecat de mai mulți ani din țară, nu ține legătura cu ea și cu minorul și nu este deloc implicat in viața minorului.

Potrivit art. 397 cod civil, “după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel” iar potrivit art. 398 cod civil “dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.”

Martorii audiați au arătat că părțile s-au căsătorit în străinătate, au locuit o vreme împreună iar în urmă cu 3 ani au revenit in România. Pârâtul a plecat în scurtă vreme în străinătate și a revenit o singura dată în vizită, după care nu a mai contactat-o pe reclamanta și pe minor și nu se implică in viața acestuia.

Avănd în vedere raportul de ancheta psihosocială și declarațiile martorilor, instanța a stabilit că este în interesul minorului ca exercitarea autorității părintești să se facă în mod exclusiv de către mamă, fiind dovedite imprejurarile excepționale care justifică exercitarea autorității părintești în această modalitate.

(Sentința civilă nr. 2282/2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dos. 132/328/2013)