Printr-un contract de schimb sub semnatura privata, incheiat la data de 24.09.2019, reclamanţii au convenit la înstrăinarea terenului prevazut cu nr. cad. 50531 pârâţilor, la schimb cu terenul situat în tarlaua 65 extravilan în suprafață de 1 ha, solicitând, în temeiul art. 1669 alin. 1 C.civ., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de schimb.

Instanța a stabilit că nu este necesară parcurgerea procedurii instituite de Legea nr. 17/2014 vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan. 

Din chiar titlul Legii nr. 17/2014 (lege privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan) rezultă că aceasta este un act normativ cu caracter special al cărei domeniu de reglementare este reprezentat de operaţiunile de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan.

Totodată, art. 4, alin. 1 şi art. 5 alin. 1 din acest act normativ subliniază că este vorba numai de înstrăinările, prin vânzare, iar nu în alt mod, care trebuie să se supună condiţiei respectării dreptului de preemţiune. Legea nr.17/2014, fiind una specială în raport cu prevederile de drept comun cuprinse în Codul civil, nu se poate aplica şi în cazul contractului de schimb.

Ca atare, constatând că toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâţii să încheie cu reclamanţii contract autentic de schimb asupra imobilului din litigiu, în caz contrar sentinţa urmând să ţină cont de act autentic translativ de proprietate.

(Sentința civilă nr. 1086/2020, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosar nr. 9175/328/2019)