Apelanta – reclamantă a solicitat să se constate că a dobândit împreună cu soţul său, ope legis, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 770 mp. în baza dispoziţiilor art. 23 din Lg. 18/1991. Prin hotărârea apelată prima instanţă a respins acţiunea reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 din Lg. 18/1991, deoarece nici cumpărătorii – reclamanta şi soţul său, nici vânzătoarea – pârâta Popa Victoria nu au avut calitatea de membrii cooperatori. 

Apelul formulat este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse. 

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. 1, alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din Lg. 18/1991, care constituie temeiul juridic al cererii: „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. (2 ind.1) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. (4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.” 

Din cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Turda prin încheierea nr. 2376/1985, rezultă că s-a vândut, de către cei 5 vânzători, „întreg dreptul nostru de proprietate de câte 1/5 a parte, ca bunuri proprii, dobândite cu titlu de drept moştenire şi partaj, din construcţia situată în Turda, construită pe terenul înscris în CF, în suprafatä totală de 770 mp …”. De asemenea, potrivit menţiunilor din contract, în acord cu dispoziţiile art. 30 din Lg. 58/1974, suprafaţa de 250 mp. din totalul de 770 mp. a trecut în proprietatea statului, din care suprafaţa de 100 mp a fost atribuită în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.

Aceste menţiuni au fost făcute în raport de legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractului, în sensul că, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se putea face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. Suprafaţa de teren care putea face obiect al transmisiunii succesorale era de cel mult 250 mp, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de producţie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977, care prevedea: „Terenurile – cu excepţia celor pe care se afla casa de locuit, construcţiile gospodăreşti anexe şi curtea, în suprafața totală de cel mult 250 mp – dobândite prin moştenire legală, trec în proprietatea cooperativei”. 

Pentru suprafaţa atribuită în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, respectiv suprafaţa de  250 mp., în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, a fost emis Ordinul prefectului nr. 545/2005, diferenţa de 520 mp, din totalul de 770 mp fiind solicitată în prezentul litigiu. 

Prin decizia nr. 6119/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a stabilit că “legea şi-a fixat preferinţele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodaresti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi grădina din jurul lor intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată a deţinătorilor construcţiilor….” Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 beneficiază proprietarii şi deţinătorii actuali ai caselor şi ai anexelor gospodaresti.

Tribunalul reţine că dreptul pretins de apelanta – reclamantă este reglementat de dispoziţiile art. 23 alin. alin. 2 ind. 1 din Lg. 18/1991, astfel că aceasta, împreuna cu defunctul său soţ, au calitatea de succesori cu titlu particular ai proprietarilor terenului aferent construcţiei înstrăinate. Întinderea suprafeţei aferente casei de locuit şi anexelor gospodărești, precum şi curtea și grădina acestora sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite cu orice mijloc de probă. 

După cum se poate observa din conţinutul contractului de vânzare cumpărare, dar şi al Deciziei nr. 260/1985, emisă de Sfatul Popular Turda, nu a existat o dezmembrare a terenului în suprafaţă de 770 mp. Mai mult, aşa cum precizează şi martorii audiaţi, întreaga suprafaţă de 770 mp a fost în folosinţa apelantei de la data încheierii contractului, astfel că este evident faptul că aceasta a fost voinţa părţilor, să se înstrăineze întreaga suprafaţă ce reprezenta curtea şi grădina casei, chiar dacă, din punct de vedere juridic, terenurile nu se puteau înstrăina.  

În consecinta, nu prezinta relevanta suprafata înscrisă în actul de înstrăinare, în speță 250 mp, ci intenţia reală a părţilor convenţiei de vânzare-cumpărare, respectiv ceea ce cumpărătorii au împrejmuit şi folosit efectiv de la data înţelegerii. 

Existenţa calităţii de membru cooperator a cumpărătorilor sau a vânzătorilor, este fără relevanţă, în raport de dispoziţiile alineatului 4 al art. 23, întrucât terenul se afla în zonă cooperativizată, regimul juridic al acestuia fiind determinat de amplasarea sa şi nu de calitatea proprietarului vânzător. De altfel, deţinătorii caselor de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept – ope legis – dreptul de proprietate privată asupra suprafeţei de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti în temeiul art. 8 din Decretul – lege 42/1990, dispoziţie legală care nu impunea condiţia calităţii de membru cooperator. Acest text a fost reluat de dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991, cu unele modificări. 

Cu toate că dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, acţiunea formulată are efect constatator şi recognitiv, fiind necesar pentru a face dovada întinderii dreptului de proprietate dobândit prin lege.  

(Decizia civilă nr. 262/2025, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1879/328/2023)

Fond funciar. Acțiune oblică

Prin acțiunea înregistrată, reclamantul a solicitat ca instanța să oblige pârâta Comisia de Locala Stabilire a dreptului de Proprietate asupra terenurilor Aiton să efectueze punerea în posesie a numitei B.M. asupra terenului în suprafață de 1370 mp şi să îndeplinească toate formalităţile referitoare la întocmirea documentaţiei corespunzătoare şi să oblige pârâta Comisia Judeţeană de Stabilire a dreptului de Proprietate asupra terenurilor Cluj să procedeze la întocmirea Titlului de Proprietate, cu privire la terenul mai sus indicat.  Prin cererea adiţională, reclamantul a solicitat instanţei să fie autorizat să semneze, în numele pârâtelor, documentaţia necesara punerii in posesie şi procesul verbal de punere in posesie cu privire la imobilul în litigiu.

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.01.1999, pârâta F.K., fiica numitei B.M. a înstrăinat în favoarea tatălui reclamantului casa bătrânească, magazia de lemne și grădina aferentă cu numărul de casă 18, în schimbul prețului de 10.000.000 lei, achitat integral la data încheierii contractului, conform mențiunilor din contract. Deși actul juridic încheiat între părţi nu respectă prevederile legale imperative privind condiţiile de formă a acestuia, nefiind încheiat în formă autentică, în temeiul art. 978 C. civ. din 1864 şi conform principiului conversiunii actelor juridice, aceasta are valoarea

unui antecontract de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia s-a născut în sarcina pârâtei F.K. obligaţia de a îndeplini toate formalitățile necesare perfectării contractului autentic de vânzare – cumpărare și transmiterii în favoarea promitentului-cumpărător imobilul ce a făcut obiectul contractului.

În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii oblice, creanța ascendentului reclamantului s-a născut în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare din data de 02.01.1999, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. civ. din 1864.

Potrivit art. 974 C. civ. din 1864, creditorii pot exercita toate drepturile si acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sînt exclusiv personale, acțiunea oblică fiind mijlocul procesual pe care creditorul îl are la dispoziție pentru a valorifica un drept care aparține debitorului său. Pentru a intenta o acțiunea oblică, este necesară ca debitorul să fie inactiv, adică să nu exercite el însuși acțiunile sau drepturile sale, creditorul trebuie să aibă un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea, iar creanța creditorului să fie certă și exigibilă.

În cauză creanța aparținând reclamantului este certă, existența acestuia rezultând din antecontractul încheiat între părți, și exigibilă, obligația pârâtei de a obține actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică fiind scadentă. Totodată, debitoarea creanței este în inactivitate, aceasta neefectuând niciun demers în vederea obținerii titlului de proprietate privind imobilul înstrăinat, iar reclamantul are un interes serios și legitim în promovarea acțiunii oblice, acesta urmărind reglementarea situației juridice a imobilului, fiind achitat și prețul stipulat în antecontract. Față de cele expuse, având în vedere că acțiunea formulată nu are caracter strict personal, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile exercitării acțiunii oblice de către reclamant.

În ceea ce privește fondul cauzei, potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, în forma în vigoare la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate privată de către B.M., stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui

drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. 

În cauză, prin cererea înregistrată la Primăria comunei Aiton la data de 20.03.1991, B.M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,76 ha. Cererea formulată a fost soluționată favorabil în procedura administrativă, fiind recunoscută calitatea acesteia de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,76 ha prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cluj, tabelul-anexă nr. 2A, poziția nr. 488, acest aspect neputând fi repus în discuție în acest cadru procesual.

Din susținerile din întâmpinarea formulată de Comisia de Locala Stabilire a dreptului de Proprietate asupra terenurilor Aiton rezultă că documentația necesară emiterii titlului de proprietate este finalizată, însă moștenitorii defunctei B.M. nu s-au prezentat în vederea semnării procesului verbal de punere în posesie.

Potrivit prevederilor art. 5 lit. h și i din HG nr. 890/2005, comisia locală de fond funciar are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul și de a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații persoana îndreptățită aflându-se în imposibilitate de a obține titlul de proprietate pentru suprafața cu privire la care a fost recunoscut dreptul de proprietate.

Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând cele două comisii la îndeplinirea atribuțiilor în vederea emiterii titlului de proprietate și autorizând reclamantul să semneze, în numele succesoarelor numitei B.M., documentația necesară punerii în posesie și procesul verbal de punere în posesie cu privire la imobilul în litigiu.

(Sentința civilă nr. 67/2024, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosar nr. 8635/328/2022)

Prin Titlul de Proprietate din 14.01.2009 a fost reconstituit dreptul de proprietate al numitului F.N., antecesorul pârâților F.I. și F. E. în ceea ce priveşte parcela 48/1 din tarlaua 170.

Din extrasele de carte funciară depuse la dosar reiese că reclamanții sunt coproprietari asupra imobilului înregistrat în CF Mihai Viteazu în suprafaţa de 21720 mp, iar într-un alt dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Turda, aceștia au sesizat instanţa cu o cerere având ca obiect succesiune și partaj cu privire la acest imobil.

Prin raportul de expertiza efectuat în respectiva cauză s-a stabilit faptul ca amplasamentul acestui teren reconstituit în favoarea numitului F.N. ar încalca amplasamentul terenului aflat în proprietatea antecesorilor reclamanților. Reclamanții, respectiv antecesorii lor nu au formulat în termenul prevăzut de legile fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, fiind astfel decăzuți din dreptul de a mai formula asemenea cereri.

Reclamanții nu au respectat procedura administrativă obligatorie impusa de legile fondului funciar. Astfel, antecesorul reclamanților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care a fost respinsă de către Comisia locala de fond funciar Mihai Viteazu, cu motivarea că imobilul aflat în proprietatea acestuia nu a fost cooperativizat și nu face obiectul Legii nr. 247/2005, iar acesta nu a urmat procedura administrativă de contestare a respingerii cererii, această soluție fiind una definitivă.

În drept, instanţa reţine că, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, iar, în situaţia în care s-au invocat mai multe excepţii, instanţa va stabili ordinea de soluţionare a acestora, în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Astfel, conform celor de mai sus, instanţa a constatat că se impune soluţionarea, cu prioritate, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanților, respectiv a excepției lipsei de interes a acestora.

Instanţa reţine că, printre condiţiile cumulative pentru a putea exercita o acţiune civilă impuse în mod imperativ de art. 32 din Codul de procedură civilă se numără calitatea procesuală și interesul juridic, definite de art. 26, respectiv art. 33 C.pr.civ. ca fiind identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, respectiv folosul practic, material sau juridic pe care reclamantul l-ar obține ca urmare a admiterii cererii sale, iar sancţiunea incidentă în cazul neîndeplinirii acestor condiţii fiind prevăzută de art. 40 din C.pr.civ., respectiv respingerea cererii ca fiind făcută de către o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală, ori ca fiind lipsită de interes.

Însă, instanța reține că potrivit art. III alin.2 din Legea 169/1997, nulitatea absolută a unui titlul de proprietate poate fi invocată de către primar, prefect sau procuror, și de alte persoane care justifică un interes legitim, dispoziție legală conform căreia existența unui interes legitim este o condiție de fond pentru admiterea cererii de anulare a actului administrativ de restabilire a dreptului de proprietate, devenind incidente prevederile art. 36 teza a II-a C.pr.civilă.

Astfel, art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 conferă calitate procesuală activă oricărei persoane care justifică un interes legitim, astfel că respectarea acestei condiții vizează însăși fondul cererii, astfel că instanța va respinge cele două excepții invocate în cauză.

Asupra fondului cererii de chemare în judecată, instanţa reţine că potrivit art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanele care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, această nulitatea absolută putând fi invocată conform art. III alin. 2 din Legea 169/1997, nulitatea absolută a unui titlul de proprietate poate fi invocată de către primar, prefect sau procuror, și de alte persoane care justifică un interes legitim.

Instanța constată că reclamanții sunt persoane care justifică un interes legitim în solicitarea de anulare a titlului de proprietate asupra terenului care ar face parte din masa succesorală lăsată de autorilor, acesta constând în restabilirea situației anterioare de carte funciară și reincluderea terenului în masa partajabilă.

Însă, instanța reține că situația premisă avută în vedere de dispozițiile Legii nr. 169/1997 este cea a existenței mai multor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceluiași bun aflate în curs de soluționare precum și admiterea în mod neîntemeiat a uneia dintre acestea, prin emiterea în mod neîntemeiat a unui titlu de proprietate în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la constituire/reconstituire, finalitatea dorită fiind aceea a anulării actelor recognitive emise în mod eronat și emiterea titlurilor către adevărații foști proprietari ai bunurilor imobile preluate în mod abuziv de către stat în timpul regimului politic totalitar.

Ori, în prezenta cauză, această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, cererile de reconstituire ale reclamanților fiind respinse în mod definitiv, astfel că aceștia nu pot obține emiterea unui titlu de proprietate ulterior anulării celui emis în mod presupus eronat.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge pe fond cererea petenților.

(Sentința civilă nr. 2245/2020, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosar nr. 4889/328/2018, definitivă prin neapelare)

Prin Sentința civilă nr. 1095/1981 pronunțată de Judecătoria Turda s-a admis cererea formulată de reclamanții B și M, pârâtul C.V. fiind obligat să elibereze reclamanților act valabil de intabulare cu privire la imobilul înscris în CF 804 Oprișani, compus din casă familială, curte și grădină în suprafață de 899 mp, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de contract de vânzare cumpărare. De asemenea, s-a dispus intabularea pe numele reclamanților a casei familiale pe numele reclamanților şi în favoarea Statului român a terenului în suprafață de 899 mp, cu atribuirea în folosință reclamanților pe durata construcțiilor a cotei de 100/899 parte.

Această hotărâre judecătorească a fost pronunţată sub imperiul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, care prevedeau că dobândirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localităților urbane si rurale se poate face numai prin moștenire legala, fiind interzisă înstrăinarea sau dobîndirea prin acte juridice a acestor terenuri, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trecea în proprietatea statului. Din conţinutul dispozitivului reiese fără dubiu faptul că părţile au avut în vedere întreg terenul de 899 mp., suprafaţă menţionată în mod expres, în caz contrar s-ar fi specificat suprafaţa care rămânea în proprietatea vânzătorului C.V., respectiv o altă suprafaţă, cea convenită, care urma să treacă în proprietatea statului.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991: 

„(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.

(2 ind. 1) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.

(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.

Înstanța de fond a respins actiunea reclamanților, prin care aceștia au solicitat să se constate dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 799 mp (diferența dintre suprafața din CF de 899 mp și suprafața atribuita în folosință de 100 mp, care are un alt regim juridic – art. 36 alin. 3 din Lg. 18/1991), ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu au facut dovada că vânzătorul C.V. a avut calitatea de membru cooperator sau că terenul s-a aflat în zonă cooperativizată.

Instanța de apel a stabilit că în raport de dispoziţiile art. 23 alin. 4 din Legea 18/1991 este fără relevanţă dacă autorii reclamanţilor au avut calitatea de membrii cooperatori sau nu. În ceea ce priveşte condiţia ca terenul aferent construcţiei să fie situat într-o zonă cooperativizată, aşa cum a menţionat şi Comisia

Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj, este de notorietate faptul că la nivelul Municipiului Turda a fost înființată cooperativă agricolă de producție.

Prin decizia nr. 6119/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a stabilit că “legea şi-a fixat preferintele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenta deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodaresti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi grădina din jurul lor intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată a detinatorilor constructiilor…”.

Pe lângă declaraţiile martorilor care au menţionat că întreaga suprafaţă de teren de 899 mp a fost îngrădită de la data cumpărării 1981, constituind curtea casei, tribunalul a avut în vedere şi poziţia procesuală a celor două comisii de fond funciar care nu s-au opus admiterii acţiunii, precum şi faptul că terenul este liber şi nici nu s-au formulat cereri de retrocedare de către alte persoane.

Pentru aceste motive, Tribunalul a admis apelul formulat de reclamanți și a admis acţiunea formulată, în sensul că a constatat dreptul de proprietate dobândit de reclamanți.

(Decizia civilă nr. 376/A/2023, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 7133/328/2020)

Pe terenul în suprafaţă de 1344 mp, asupra căruia părtile sunt coproprietari, s-a autorizat edificarea unei construcții de către reclamantă si de către pârâți. Reclamanta a edificat, în baza proiectului comun, partea sa de construcție, iar construcția pârâtilor a rămas la nivel de misol, având un perete comun cu casa reclamantei.

În prezent, părţile au promovat cerere de chemare în judecată pentru partajul terenului, înregistrată la Judecătoria Turda.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la semnarea unei declaraţii notariale prin care aceştia să exptime acordul lor pentru ca reclamanta să efectueze modificări la acoperişul casei sale, având în vedere că există peretele comun, iar conform unei împărţeli verbale a terenului, construcţia reclamantei se află la o distanţă de 60 cm de terenul pârâţilor.

Intenţia reclamantei de a modifica acoperişul casei sale, intenţie legitimă, nu este însă concretizată într-un proiect care să cuprindă o soluţie tehnică ce ar trebuie să ţină seama de construcţia edificată de pârâţi, astfel încât să necesite acordul acestora. Aceasta, pentru că, pe de o parte, nu se cunoaşte soluţia tehnică potrivită acoperişului reclamantei, intenţia acesteia, nici încadrarea soluţiei în prevederile autorizaţiei de construire. În plus, construcţia este edificată pe un teren unitar, aflat în coproprietate, nu se evidenţiază vreo limită de proprietate stabilită legal faţă de care să se verifice distanţa construcţiilor, şi necesitatea acordului vecinilor, deoarece în prezent, din punct de vedere legal, pârâţii au calitatea de coproprietari pe teren, şi nu de proprietari ai terenului învecinat.

Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat legal acordul pârâţilor, nici dovada vreunui refuz nelegitim al acestora, însă a solicitat obligarea acestora la semnarea unei declaraţii notariale prin care să exprime acordul lor cu privire la modificarea acoperişului casei reclamantei, în viitor, într-o modalitate încă nedefinită, fără exprimarea soluţiei tehnice concrete.

Art. 1165 NCC stabileşte: “Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii.”

Cererea reclamantei nu se încadrează în dispoziţiile art. 1165 NCC, astfel că nu se poate dispune obligarea pârâţilor la îndeplinirea cererii acesteia. Reclamanta solicită ca pârâţii să îndeplinească o obligaţie care nu are izvor de drept, respectiv, nu ne aflăm în prezenţa unui contract, a unui fapt juridic licit sau ilicit care să genereze naşterea vreunei obligaţii în sarcina pârâţilor, iar referitor la alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii, nu s-a evidenţiat conduita pârâţilor care să poată fi asimilată unui astfel de fapt, după cum nu s-a evidenţiat nici conduita reclamantei, exprimată în realitatea concretă, care să antreneze vreo obligaţie pentru pîrâţi.

În esenţă, cererea reclamantei raportată la intenţia acesteia de a opera unele modificări în viitor la acoperişul casei sale nu constituie un temei de fapt concret care să fie apt de a genera în sarcina pârâţilor obligaţii de genul celor avute în vedere de legiuitor în art. 1165 NCC.

Având în vedere că intenţia reclamantei, aşa cum a fost indicată de aceasta în cererea de chemare în judecată, nu este condiţionată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile, nu se poate reţine prematuritatea cererii în sensul juridic al excepţiei, astfel că, raportat la conţinutul concret al cererii reclamantei, şi la lipsa unui temei de fapt concret generator de obligaţii pentru pârâţi, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta.

(Sentința civilă nr.  1204/2021, pronunțată de Judecătoria Turda în dos. 6676/328/2020, definitivă prin neapelare)

Prin cererea adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi, înregistrată la Primăria comunei Călăraşi, sub nr.  din 2018, reclamantul BIJ a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 87/2020, atribuirea suprafeţelor de teren identificate în CF nr. 23 Călăraşi, CF nr. 45 Călăraşi, CF nr. 654 Călăraşi şi CF nr. 2127 Călăraşi şi care au aparţinut antecesorului său, numitul T.

Cererea reclamantului a fost respinsă întrucât nu îndeplineşte condiţiile impuse prin prevederile art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 87/2020. Împotriva hotărârii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi reclamantul a formulat contestaţie care a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 362 din 30.09.2021 emisă de pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj în sensul respingerii contestaţiei. 

În prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 362 emisă de pârâta Comisia Județeană în data de 30 septembrie 2021. 

Dispoziţiile art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, aşa cum a fost modificat succesiv prin Legea nr. 87/2020 şi Legea nr. 237/2020, potrivit cărora „În cazul terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora, care nu au fost cooperativizate, deţinătorii sau moştenitorii acestora, inclusiv cei care au cumpărat imobilul potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, pot solicita, la cerere, comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel: a) dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu casa de locuit în registrele agricole sau registrele cadastrale şi în evidenţele fiscale; b) dacă terenul este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor; c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane.”

Din textul citat reiese că emiterea titlului de proprietate în ipoteza analizată depinde de îndeplinirea unor condiţii care ţin, pe de o parte, de terenul pentru care se solicită constituirea dreptului de proprietate şi, pe de altă parte, de persoana care formulează o atare solicitare.

Cât priveşte primul set de condiţii ce vizează terenul ce face obiectul cererii, acesta trebuie: (1) să fie aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora; (2) să nu fi fost cooperativizat; (3) să se afle în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi, în final, (4) să nu facă obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate formulate de către alte persoane. Îndeplinirea condiţiilor mai sus enumerate este cumulativă, adică pentru a putea da curs cererii este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute de textul legal.

În speţă, reclamantul a formulat cererea de reconstituire în temeiul Legii nr. 231/2018 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri situate în extravilanul şi intravilanul comunei Călăraşi. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de reclamant în calitate de moştenitor al numitului T.

Aşa cum corect a reţinut Comisia locală, dispoziţiile Legii nr. 231/2018 introduc două noi ipoteze de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, însă ambele vizează terenuri situate în intravilan, motiv pentru care, în mod evident, cererea nu este întemeiată pentru terenurile menţionate în cuprinsul cererii şi care se situează în extravilanul localităţii.

Cât priveşte terenurile situate în intravilanul localităţii Călăraşi, reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti. Din contră, terenul intravilan identificat în CF este proprietatea pârâţilor SA și SE, aşa cum reiese din extrasele CF . Totodată, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe acest teren aparţine pârâţilor SA și SE.

Pe de altă parte, raportat la extrasele de carte funciară, nici cerinţa ca terenul să se afle în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale nu este îndeplinită în cauză, dreptul de proprietate asupra terenului regăsindu-se în patrimoniul pârâţilor SA și SE.

Reţinând că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 şi că, pe cale de consecinţă, hotărârea nr. 362/30.09.2021 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj este temeinică şi legală, instanţa a respins plângerea reclamantului, ca neîntemeiată, obligându-l la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâții SA și SE.

(Sentința civilă nr. 255/2023, pronunțată de Judecătoria Turda în dos. 7774/328/2021)

Prin cererea adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi, înregistrată la Primăria comunei Călăraşi, sub nr.  din 2018, reclamantul BIJ a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 87/2020, atribuirea suprafeţelor de teren identificate în CF nr. 23 Călăraşi, CF nr. 45 Călăraşi, CF nr. 654 Călăraşi şi CF nr. 2127 Călăraşi şi care au aparţinut antecesorului său, numitul T.

Cererea reclamantului a fost respinsă întrucât nu îndeplineşte condiţiile impuse prin prevederile art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 87/2020. Împotriva hotărârii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi reclamantul a formulat contestaţie care a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 362 din 30.09.2021 emisă de pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj în sensul respingerii contestaţiei. 

În prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 362 emisă de pârâta Comisia Județeană în data de 30 septembrie 2021. 

Dispoziţiile art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, aşa cum a fost modificat succesiv prin Legea nr. 87/2020 şi Legea nr. 237/2020, potrivit cărora „În cazul terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora, care nu au fost cooperativizate, deţinătorii sau moştenitorii acestora, inclusiv cei care au cumpărat imobilul potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, pot solicita, la cerere, comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel: a) dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu casa de locuit în registrele agricole sau registrele cadastrale şi în evidenţele fiscale; b) dacă terenul este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor; c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane.”

Din textul citat reiese că emiterea titlului de proprietate în ipoteza analizată depinde de îndeplinirea unor condiţii care ţin, pe de o parte, de terenul pentru care se solicită constituirea dreptului de proprietate şi, pe de altă parte, de persoana care formulează o atare solicitare.

Cât priveşte primul set de condiţii ce vizează terenul ce face obiectul cererii, acesta trebuie: (1) să fie aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora; (2) să nu fi fost cooperativizat; (3) să se afle în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi, în final, (4) să nu facă obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate formulate de către alte persoane. Îndeplinirea condiţiilor mai sus enumerate este cumulativă, adică pentru a putea da curs cererii este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute de textul legal.

În speţă, reclamantul a formulat cererea de reconstituire în temeiul Legii nr. 231/2018 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri situate în extravilanul şi intravilanul comunei Călăraşi. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de reclamant în calitate de moştenitor al numitului T.

Aşa cum corect a reţinut Comisia locală, dispoziţiile Legii nr. 231/2018 introduc două noi ipoteze de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, însă ambele vizează terenuri situate în intravilan, motiv pentru care, în mod evident, cererea nu este întemeiată pentru terenurile menţionate în cuprinsul cererii şi care se situează în extravilanul localităţii.

Cât priveşte terenurile situate în intravilanul localităţii Călăraşi, reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti. Din contră, terenul intravilan identificat în CF este proprietatea pârâţilor SA și SE, aşa cum reiese din extrasele CF . Totodată, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe acest teren aparţine pârâţilor SA și SE.

Pe de altă parte, raportat la extrasele de carte funciară, nici cerinţa ca terenul să se afle în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale nu este îndeplinită în cauză, dreptul de proprietate asupra terenului regăsindu-se în patrimoniul pârâţilor SA și SE.

Reţinând că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 27 alin. 23 din Legea nr. 18/1991 şi că, pe cale de consecinţă, hotărârea nr. 362/30.09.2021 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj este temeinică şi legală, instanţa a respins plângerea reclamantului, ca neîntemeiată, obligându-l la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâții SA și SE.

(Sentința civilă nr. 255/2023, pronunțată de Judecătoria Turda în dos. 7774/328/2021)

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta M.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanța să constate nulitatea absoluta a Titlul de proprietate nr. 3178/1466/ 10.02.2004, cu privire la numele titularilor, pentru nerespectarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 și să oblige cele două comisii – locală și județeana de fond funciar – să îndeplinească demersurile pentru eliberarea a doua titluri de proprietate: unul pe seama acelorași titulari ca în titlul de proprietate atacat, inclusiv antecesorul său, cu privire la suprafata din extravilan și unul doar pe seama antecesorului său, cu privire la terenul din intravilan.

Din cuprinsul documentaţiei care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 3178/1466 din 10.02.2004 reiese că cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulată de numiţii I.Eugen (antecesorul reclamantei) și I. Eugenia, I.Ioan şi I. Constantin (antecesorii pârăților), în calitate de moştenitori ai defunctului I. Teodor.

La baza eliberarii titlului de proprietate au stat doua cereri, ambele purtand numarul de inregistrare 1889/21.03.1991, respectiv cererea formulata de catre I.Eugen, I. Eugenia, I.Ioan şi I. Constantin, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la 6 imobile, indicate cu denumirile toponimice, situate în extravilan şi cererea formulata de I. Eugen prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata din extravilan de 2,65 ha si cu privire la suprafata din intravilan (gradina) de 0,23 ha si curti constrctii de 0,02 ha (fila 81-82).

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 3178/1466 şi obligarea pârâtelor de rând 1 şi 2 să emită două titluri de proprietate conform cererilor formulate de către antecesorii părților, motivat de faptul că numiţii I.Eugenia, I.Ioan şi I. Constantin nu au formulat cerere de reconsituire si pe suprafeţele de teren pe care doar I.Eugen a formulat cerere de reconstituire.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. (2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.”

Dispoziţiile art. 8 alin. 3 stabilesc principiul potrivit căruia reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face la cerere prevăzând următoarele: „Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.”

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.” 

În completare, dispoziţiile art. 13 alin. 1 şi 3 din Regulamentul adoptat prin H.G. nr. 131/1991 prevăd că „(1) Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită. Când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiecare dintre ei semnând-o.”

Rezulta că în materia reconstituirii dreptului de proprietate, principiul îl constituie reconstituirea la cerere.

Din cadrul dosarului de fond funciar reiese faptul că numiţii I.Eugen, I. Eugenia, I.Ioan şi I. Constantin au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la 6 imobile, indicate cu denumirile toponimice, situate în extravilan. Doar numitul I.EUGEN a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi cu privire la suprafata din extravilan de 2,65 ha și cu privire la suprafața din intravilan (grădina) de 0,23 ha și curți construcții de 0,02 ha.

Ţinând cont de faptul că titlul de proprietate nr. 3178/1466/2004 a fost emis pe numele tuturor moştenitorilor si asupra tuturor terenurilor, deşi nu toţi moştenitorii defunctului I.Teodor au formulat cereri de reconstituire pentru suprafeţele cuprinse în titlul de proprietate, instanţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtelor Comisia Locala de Stabilire a dreptului de Proprietate asupra terenurilor a comunei Savadisla, Comisia Judeteana de Stabilire a dreptului de Proprietate asupra terenurilor Cluj, la îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege, conform atribuţiilor fiecăreia, în vederea eliberării a două titluri de proprietate conform cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de antecesorii părților.

(Sentința civilă nr. 2/2022, pronunțată de Judecătoria Turda, în Dosar nr. 3251/328/2021, definitivă prin respingerea apelului, în temeiul Deciziei civile nr. 1643/A/2022) 

Prin cererea înregistrată, reclamantul PA în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Câmpia Turzii, Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Cluj a solicitat instanţei să pronunţe o sentinţă prin care să constate ca împrejurarea ca reclamantul a dobândit ope legis dreptul de proprietate asupra imobilului, în suprafaţă de 416 mp, având destinaţia curți construcții, teren situat în intravilanul mun. Câmpia Turzii, în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991 si, în consecință, să dispună intabularea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamant.

În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a arătat că asupra imobilului în litigiu proprietar tabular este Statul Roman, cu titlu de expropriere, în temeiul Decretelor nr. 445/1965 si 267/1966. Anterior exproprierii, la data de 17.08.1954, între proprietarul tabular numitul CV si numitul PI, tatăl reclamantului s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, cu privire la terenul în litigiu, contract materializat în Chitanta autentificata sub nr. 667 de Notariatul de stat local Turda, prețul fiind achitat integral la data vânzării iar cumpărătorul intrând în stăpânirea terenului în litigiu.

Ca atare, reclamantul a precizat că terenul în litigiu a fost expropriat în anii 1965-1966 de la tatăl său, defunctul PI. Acesta a păstrat folosința terenului, edificând asupra lui o contracție cu destinația casa familiala.

În temeiul Certificatului de moștenitor atașat, s-a dezbătut succesiunea rămasă după defunctul PI, decedat la data de 1.11.1986 si s-a stabilit ca masa succesorala se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului teren, proprietate extratabulara, dobândit de la CV prin cumpărare si a construcției cu destinația casa familiala compusa din o camera si bucătărie, iar reclamantul este unic moştenitor, în întregime, cu titlu de drept moștenire.

Pârâta Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Câmpia Turzii a formulat întâmpinare la data de 10.11.2021 prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiat pe împrejurarea ca reclamantul trebuia să uzeze de procedura administrativă și să se adreseze comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Câmpia Turzii cu o cerere prin care să solicite emiterea titlului de proprietate pentru terenul care formează obiect al prezentului litigiu. S-a aratat ca nu este îngrădit liberul acces la justiție, existând posibilitatea persoanelor nemulțumite să formuleze contestație împotriva modului de soluționare sau față de lipsa soluționării cererii, prin intermediul plângerii reglementate de art. 53 din legea 18/1991 republicată si este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii de către persoana îndreptățită nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.

Văzând dispoziţiile art. 23 şi 24 din Legea nr. 18/1991, în care legiuitorul foloseşte sitagme ca „sunt şi rămân în proprietatea privată” şi „rămând şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători”, instanţa a apreciat că ne aflăm în prezenţa unor cazuri de dobândire a dreptului de proprietate în temeiul legii, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi pentru ca patrimoniul celui îndreptăţit să se îmbogăţească cu respectivul drept de proprietate. Nimic nu împiedică partea să obţină de la comisiile de fond funciar un titlu care să-i ateste dreptul de proprietate, însă aşa cum s-a statuat în parctică, titlul emis are doar caracter recgnitiv, doveditor.

În condiţiile în care, din ansambulul reglementărilor de fond funciar nu se desprinde concluzia că dobândirea dreptului de proprietate în temeiul art. 23 sau 24 din Legea 18/1991, este ţinută de urmarea procedurii speciale, nerecunoaşterea dreptului părţii îndreptăţite de a-şi valorifica în instanţă pretenţiile, presupune încălcarea liberului acces la justiţie în înţelesul art. 6 din Conveţia Europeana a Drepturilor Omului. Pentru aceste considerente, instanţa va a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Decretul – lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.

Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţă membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăşi suprafaţă de 6.000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit. 

Totodată, dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1990 prevăd că sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. Dispoziţiile alin. 2 ale aceluiaşi articol prevăd că suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. Alin. (4) dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.

Aşa fiind, instanţa a reţinut că terenul în suprafaţă măsurată de 416 mp aferent construcţiei s-a aflat în folosinţa tatălui reclamantului, apoi a reclamantului încă din anul 1995, fiind terenul aferent casei de locuit. În aceste condiţii, instanţa a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, asupra imobilului în suprafaţă de 416 mp, având destinaţia „curţi construcţii”, teren situat în intravilanul mun. Câmpia Turzii.

(Sentința civila nr. 1351/2022, pronunțată de Judecatoria Turda în Dosar nr. 5886/328/2021, definitivă prin neapelare)

În fapt, la data de 17 octombrie 1963, între HA, în calitate de vânzătoare şi antecesorii pârâţilor G, în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafaţă de 809 mp, înscris în Cartea funciară nr. 665 Mihai Viteazu de Sus. 

La data de 25 iulie 1992, pe numele defunctului G s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 1199 mp, situate în intravilanul comunei Mihai Viteazu, sat Mihai Viteazu. 

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanţii solicită să se constate nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate emis pe seama defunctului G, în privinţa diferenţei dintre suprafaţa de 809 mp, înstrăinată pe seama acestuia de către vânzătoarea HA, şi cea de 1199 mp reconstituită în favoarea defunctului G, pe motiv că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în mod nejustificat, în lipsa unor probe care să ateste îndreptăţirea defunctului la reconstituire pentru o suprafaţă mai mare decât cea cumpărată. 

În drept, potrivit prevederilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii  actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.

Instanţa, în urma administrării probei testimoniale solicitate de părţi, a constatat că depoziţiile martorilor audiaţi în prezentul dosar sunt convergente, conturând ideea că familia G, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 17 octombrie 1963, a achiziţionat exclusiv suprafaţa de teren înscrisă în cuprinsul cărţii funciare. 

Într-adevăr, este de necontestat faptul că înscrierile de carte funciară garantează existenţa dreptului real nu şi întinderea acestuia, însă în lipsa oricăror dovezi care să ateste neconcordanţa dintre starea de fapt şi cea înscrisă în cartea funciară la momentul achiziţionării imobilului, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului G pe o suprafaţă de teren mai mare de 809 mp apare ca fiind nejustificată. Prin urmare, având în vedere faptul că pârâţii nu au putut face dovada îndreptăţirii antecesorului acestora la reconstituirea unei suprafeţe de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate emis pe numele defunctului G, în privinţa suprafeţei de 390 mp teren, situat pe teritoriul satului Mihai Viteazu, comuna Mihai Viteazu, precum şi a întregii documentaţii ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate şi implicit a procesului verbal de punere în posesie.

(Sentința civilă nr. 2755/2019, pronunțată de Judecatoria Turda in dos. nr. 4888/328/2018, definitivă prin neapelare)