Contencios administrativ

Contencios administrativ. Autoritate de lucru judecat. Lipsa identitatii de obiect. Respingerea exceptiei.

Pe cale de întâmpinare, intimatul Primarul comunei Tritenii de Jos a invocat excepția autorității de lucru judecat, solicitând admiterea excepției si respingerea acțiunii prin care reclamanta a solicitat obligarea sa la efectuarea demersurilor pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei.

In motivarea excepției, intimatul a arătat ca într-o cauză anterioară, soluționată irevocabil, reclamanta a formulat aceeași solicitare de obligare a sa la efectuarea demersurilor pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei. In acea cauza, fata de prevederile art. 11 al. 1 litera a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, respingând acțiunea ca fiind prescrisa.

În urma acestei soluții, reclamanta s-a adresat intimatului cu o noua plângere prealabila, cu aceeași solicitare de a se efectua demersurile pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei și, față de răspunsul negativ la plângerea prealabila, a formulat o nouă acțiune în contencios administrativ.

Analizand intrunirea celor trei conditii prevazute de lege pentru invocarea cu succes a exceptiei autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect, parti si cauza, instanta a constatat ca intre cele doua actiuni nu exista identitate de obiect, reclamanta intelegand sa conteste raspunsul autoritatii publice formulat cu privire la doua petitii distincte. Mai mult, prin sentinta civila cu care s-a finalizat primul demers, instanta a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune prin raportare la data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri formulata de reclamanta in anul 2009, cerere distincta de cea care a stat la baza promovarii actiunii de fata.

Astfel, constatand in mod intemeiat neintrunirea in cauza a tuturor conditiilor legale pentru sustinerea exceptiei autoritatiii de lucru judecat, instanta a respins exceptia, procedand la solutionarea fondului pricinii.

Drept civil

Incheierea prevazuta de art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se poate pronunta pe cale de ordonanta presedintiala

Prin actiunea introductiva de instanta reclamanta a solicitat instantei, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna, in temeiul art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliar, inscrierea provizorie in CF a dezmembrarii dispuse printr-o sentinta civila irevocabila, obtinuta in contradictoriu cu proprietarii de CF.

 

Paratele au fost chemate in judecata intrucat in CF era notat procesul promovat de acestea impotriva proprietarilor de CF, avand ca obiect material un teren limitrof terenului reclamantei, astfel ca OCPI, in temeiul art. art. 83 al. 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006, a respins cererea reclamantei pentru operarea in CF a sentintei sale irevocabile, fata de notarea procesului paratelor in CF.

 

Instanta, retinand apararile formulate de parate prin intampinare, a respins actiunea formulata de reclamanta, avand in vedere urmatoarele considerente:

 

Potrivit art. 83 al 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 “notarea plangerii impotriva incheierii de carte funciara si a litigiilor avand ca obiect imobilul inscris in cartea funciara constituie piedica la comasarea sau dezmembrarea imobilului, pana la radierea acestora” iar potrivit al. 2 ind. 2 „se excepteaza de la prevederile alin. 2 ind. 1 situatia in care doar o parte din imobil este afectata de litigiu. In acest caz, imobilul se poate dezmembra la cererea proprietarului, cu consimtamantul partilor in litigiu exprimat in forma autentica sau in baza unei incheieri pronuntate de instanta de judecata, formandu-se un imobil distinct din partea grevata de litigiu si unul sau mai multe imobile neafectate de litigiu.”

 

Raportat la aceste prevederi legale, instanta a constatat la legea nu prevede in ce cadru procesual trebuie pronuntata incheierea la care se refera art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 iar reclamanta a ales sa valorifice aceste prevederi pe calea prevazuta de art. 581 c.pr.civ.

 

Instanta a apreciat ca fiind corecte sustinerile paratelor in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile pentru pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, daca s-ar putea accepta ca situatia este urgenta (desi reclamanta nu a depus nici un fel de dovada a faptului care are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza), in nici un fel nu poate fi respectata conditia vremelniciei prin pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, avand in vedere chiar premisa acestei situatii, respectiv faptul ca partea din imobil a carei dezmembrare se solicita nu este grevata de un litigiu, nu exista nici un termen pana la care hotararea pronuntata pe calea ordonantei presedintiale sa isi produca efectele.

 

In consecinta, instanta a observat ca incheierea despre care face vorbire art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se grefeaza pe dispozitiile art. 581 c.pr.civ intrucat aceasta incheiere nu priveste priveste o situatie vremelnica.

 

In plus, in speta nu a fost probata nici conditia urgentei, cata vreme reclamanta nu a depus nici o dovada a faptului ca are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza iar drepturile pe care le are pot fi protejate prin notarea in CF a sentintei irevocabile a reclamantei, ceea ce face opozabila oricaror terti hotararea pronuntata cu privire a imobilul sau.

 

Pentru aceste motive, instanta a respins cererea pentru emiterea ordonantei presedintiale, ca fiind neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratelor.

 

Drept civil

Inadmisibilitatea invocarii omisiunii instantei de fond in calea de atac.

Cu privire la recursurile declarate s-a invocat de catre intimata exceptia inadmisibilitatii lor raportat la art. 281 ind. 2 c.pr.civ. Potrivit acestui text de lege, daca instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari. In fine, potrivit art. 281 ind. 2a c.pr.civ., indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, cu numai in conditiile art. 281-281 ind. 2 c.pr.civ.

 

Coroborand cele doua texte legale invocate, reiese ca in situatia in care instanta omite a se pronunta asupra unei cereri, partea are la indemana doar procedura completarii, fara a putea invoca omisiunea in calea de atac. In cauza, cele doua recursuri vizeaza nepornuntarea instantei asupra capatului accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecata.

 

Pentru aceste motive, tribunalul a admis exceptia si a respins ca inadmisibile cele doua recursuri.

Actualizare 9.04.2021: Reglementarea actuala este art. 444 c.p.c.

Drept civil

Partaj pe cale oblica. Nedovedire. Lipsa de interes in conditiile in care in privinta antecontractului de vanzare de care s-a prevalat reclamantul s-a constatat nulitatea absoluta.

Prin sentinta pronuntata de judecatorie a fost respinsa actiunea reclamantului pentru validare partaj pe cale oblica si obligarea unuia dintre copartajanti la incheierea cu reclamantul a contractului autentic de vanzare-cumparare si a fost admisa cererea reconventionala formulata de parat pentru constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare de care s-a prevalat reclamantul pentru lipsa consimtamantului vanzatorului.

 

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a dovedit intervenirea unui partaj voluntar asupra imobilului in litigiu. De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluziile expertizei grafice, din care a rezultat fara putinta de tagada ca semnatura din dreptul rubricii vanzator din antecontractul de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, nu apartine reclamantului reconventional.

 

Hotararea a fost atacata de reclamant cu recurs, pentru motive de netemeinicie. Recursul a fost respins ca nefondat. Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele:

 

Din interogatoriul paratilor rezulta ca acestia au contestat existenta unui partaj intre ei cu privire la imobilul in litigiu. Nici martorii audiati nu au putut confirma existenta partajului invocat de reclamant. In ceea ce priveste mentiunile din registrul agricol, in care a fost trecut paratul-reclamant reconventional, acestea se fac in baza declaratiei celui care solicita inscrierea si in lipsa dovezii partajului sau a unei declaratii a celuilalt copartajant in baza careia sa fi fost inscris doar paratul-reclamant reconventional, nu se poate trage concluzia ca partajul a fost dovedit. Nu este suficient pentru a se dovedi partajul sa se recurga doar la anumite prezumtii, fara ca la baza acestora sa stea un fapt probator cert.

 

Mai mult, pentru a se dispune partajul, era necesar ca reclamantul sa-si dovedeasca interesul. Or, atata vreme cat s-a dovedit ca paratul-reclamant reconventional nu a semnat antecontractul de care se prevaleaza reclamantul, acesta nu are calitatea de creditor si prin urmare, este inadmisibila cererea de constatare a partajului formulata pe cale oblica. In mod judicios instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, concluziile expertizei grafice fiind extrem de clare in sensul ca semnatura din dreptul rubricii vanzator nu apartine reclamantului reconventional. Mai mult, din depozitia martorului semnatar al inscrisului reiese ca desi a paraticipat la discutii intre parti in legatura cu incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, partile nu au stabilit exact despre ce teren era vorba si locul unde este situat. In aceste imprejurari, reclamantul nu a reusit sa probeze ca intelegerea la care a participat martorul a vizat terenul in litigiu. Ca urmare, tribunalul a apreciat ca reclamantul nu a dovedit incheierea conventiei nici in sens de negotium iuris.

 

Pentru aceste motive, in mod temeinic si legal, instanta de recurs a respins recursul formulat de reclamant si a mentinut in intregime hotararea pronuntata de judecatorie.

 

Dreptul familiei

Evacuarea sotului violent pe cale de ordonanta presedintiala. Dificultatea probatiunii.

Faptele de violenta exercitate de sot impotriva sotiei sunt dificil de probat in conditiile in care ele se petrec in sanul familiei si rareori ajung la cunostinta publica.

 

In cauza, din probele administrate, a rezultat atitudinea agresiva asupra reclamantei in urma cu circa doi ani de zile. Lejeritatea cu care paratul s-a manifestat atunci in fata altor persoane nu poate decat sa duca la concluzia ca aceste acte se desfasurau in sanul familiei de ceva timp si cu atat mai mult se poate prezuma ca au continuat si ulterior. Acesta cu atat mai mult cu cat din certificatul medico-legal de la dosar reiese ca reclamanta a fost victima unei agresiuni recente, ce a condus la contractarea unor leziuni care pentru vindecare au necesitat 3-4 zile de ingrijiri medicale, in conditiile in care paratul avea banuiala ca sotia sa are o relatie extraconjugala. S-a retinut asadar manifestarea violenta a paratului din trecut si, in prezent, un camp de afirmare a acestei atitudini: gelozia determinata de presupusa relatie extraconjugala a sotiei.

 

Asadar se retine ca dovedita existenta in familia partilor a unei atmosfere caracterizata de teama generata de atitudinea ostila a paratului fata de sotia sa, atmosfera care, cu siguranta, nu poate conduce la nici un efect benefic nici pe seama reclamantei dar nici pe seama celor doi copii minori ai partilor.

 

Retinandu-se ca dovedita imposibilitatea convietuirii partilor si astfel impiedicarea reclamantei de catre parat in folosinta normala a locuintei in cauza, aceste aspecte se vor aprecia ca justifica elementul de urgenta care impune intervenirea instantei judecatoresti pe care de ordonanta presedintiala, cata vreme si celelalte doua conditii impuse de art. 581 al. 1 sunt indeplinite in cauza.

 

Pentru aceste motive, instanta admis cererea de ordonanta presedintiala si a dispus evacuarea paratului de indata din imobilul domiciliu comun, pana la solutionarea in mod irevocabil a dosarului de divort.

Drept comercial

Suspendarea platii comisionului bancar pana la solutionarea actiunii de fond. Admiterea cererii de ordonanta presedintiala.

Prin cererea de ordonanta presedintiala, reclamantii au solicitat, in temeiul art. 581 al. 1 c.pr.civ., in contradictoriu cu parata OTP Bank Romania SA, suspendarea platii comisionului lunar aferent creditului pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice contractat de acestia si, in consecinta, sa fie obligata parata sa nu mai perceapa acest comision pana la data pronuntarii unei hotarari judecatoresti irevocabile in cauza in care reclamantii au solicitat sa se constate nelegalitatea perceperii de catre parata a comisionului lunar aferent creditului si restituirea sumelor achitate cu titlu de comison.

 

In motivare, reclamantii au aratat ca potrivit art. 6 “taxe si comisioane” din contractul de credit acestia nu aveau de plata nici un fel de comision pe parcursul derularii contractului, cu exceptia comisionului de rambursare anticipata. Cu toate acestea, parata a perceput un comision de administrare, in temeiul scadentarului semnat de parti la data contractarii creditului.

 

Astfel, in dosarul de fond, reclamantii au solicitat sa se constatate nelegalitatea perceperii de catre parata a comisionului lunar aferent creditului contractat si, in consecinta, sa fie obligata parata sa nu mai perceapa pentru viitor acest comision si sa restituie acestora integral sumele achitate cu titlu de comision, majorari si penalitati de intarziere la plata comisionului de la data conctractarii creditului si pana la data ramanerii irevocabile a hotararii.

 

Intrucat parata percepe in continuare acest comision ceea ce are efecte semnificative asupra patrimoniului reclamantilor si poate afecta, in mod iremediabil, dreptul de proprietate al acestora asupra bunurilor aduse ca garantie, dar si a altor bunuri aflate in patrimoniul lor, reclamantii au formulat cererea de ordonanta presedintiala cu scopul de a obtine suspendarea platii comisionului pana la momentul pronuntarii unei hotarari irevocabile in cauza care face obiectul dosarului de fond.

 

Instanta de fond a admis cererea formulata de reclamanti si a dispus suspendarea platii comisionului lunar aferent contractului de credit contractat de reclamanti si obligarea paratei sa nu mai perceapa pe viitor acest comision pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in dosarul de fond. Pentru a pronunta acesta hotarare instanta a avut in vedere urmatoarele:

 

Raportat la conditia urgentei, perceperea de catre parata a comisionului de administrare neprevazut in contractul de credit are efecte semnificative asupra patrimoniului reclamantilor si poate afecta, in mod iremediabil, dreptul de proprietate al reclamantilor asupra bunurilor aduse ca garantie, dar si a altor bunuri aflate in patrimoniul lor. Astfel, prin notificarea din 17.05.2012 parata le-a adus la cunostinta reclamantilor ca inregistreaza o intarziere de 90 de zile la plata sumelor mentionate in notificare intre care 304,91 CHF comision restant. Or, o intarziere mai mare de 90 de zile la plata sumelor restante (inclusiv a comisionului lunar) da posibilitatea paratei, potrivit  contractul de credit de a trece la executarea silita asupra imobilul adus de reclamanti ca garantie. Asadar, in cauza se impune intervenirea pentru a se preveni cauzarea unei pagube iminente in patrimoniul reclamantilor.

 

Masura solicitata intruneste cerinta vremelniciei cata vreme solicitarea reclamantilor priveste imprejurarea ca suspendarea platii comisionului lunar aferent creditului contractat sa se dispuna pana la solutionarea irevocabila a dosarului de fond.

 

Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, pipaind doar fondul dreptului, instanta a observat ca potrivit art. 6 “taxe si comisioane” din contractul de credit reclamantii datorau doar comisionul de rambursare anticipata.

 

In aceste conditii, apreciindu-se indeplinite conditiile de admisibilitate a acestei proceduri speciale, conform art. 581 si urm. c.pr.civ. instanta a admis cererea de ordonanta astfel cum a fost formulata.

 

Instanta de recurs, Tribunalul comercial Cluj, sesizata cu recursul formulat de parata a admis in parte recursul si, in consecinta a modificat in parte hotararea pronuntata de Judecatoria Turda, in sensul ca a dispus suspendarea platii comisionului lunar doar pana la pronuntarea hotararii judecatoresti in dosarul de fond, mentinand restul dispozitiilor sentintei atacate. Decizia este irevocabila.

Dreptul familiei

Incredintare minor cu resedinta obisnuita in strainatate. Necompetenta generala a instantelor romane.

In conformitate cu art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, din 27 noiembrie 2003, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, competenta instantelor judecatoresti dintr-un stat membru se determina dupa criteriul resedintei obisnuite a copilului la momentul sesizarii instantei, fiind vorba despre o competenta exclusiva a organelor judiciare.

 

In speta, avand in vedere declaratiile martorilor, instanta a stabilit ca reclamanta si minorul isi au resedinta obisnuita in Spania de mai multi ani, copilul urmand cursurile scolare in aceasta tara.

 

In cauza s-a invocat incidenta art. 12 al. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 pentru a justifica competenta instantei romane sesizate cu judecata pricinii.

 

Asupra acestui aspect, instanta a retinut ca, desi este adevarat ca art. 8 al. 1 din Regulament se aplica sub rezerva art. 12 din acelasi act normativ, totusi dispozitiile art. 12 al. 3 nu sunt aplicabile in speta.

 

Conform art. 12 al. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materie de raspundere parinteasca atunci cand copilul are o legatura stransa cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul dintre titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru si competenta instantelor a fost acceptata in mod expres sau in orice alt mod neechivoc de catre toate partile la data sesizarii instantei, iar competenta este in interesul superior al copilului.

 

In cauza, instanta constata ca nu sunt intrunite in speta conditiile cumulative ale existentei unei stranse legaturi pe care copilul sa o aiba cu statul roman si competenta instantelor romane sa fie in interesul superior al copilului.

 

Astfel, legaturile minorului cu statul de cetatenie sunt intamplatoare, paratul dezinteresandu-se grav de evolutia copilului, iar cursurile de invatamant fiind urmate in Spania. Pe de alta parte, justa solutionare a cauzei impune administrarea unor probe care sa ateste conditiile materiale si morale pe care reclamanta le poate oferi copilului sau minor, impunandu-se totodata si audierea nemijlocita de catre instanta a copilului in cauza.

 

Or, administrarea acestor probe se impune a fi facuta de instanta potrivit principiului proximitatii, respectiv de catre instantele in a caror raza teritoriala isi are stabilita resedinta minorul, aceste organe judiciare avand acces la datele necesare stabilirii detaliate a conditiilor materiale si morale pe care reclamanta le poate oferi copilului sau minor.

 

Retinand ca in cauza nu sunt intrunite cerintele prevazute de art. 12 al. 3 din Regulament pentru ca instantele romane sa dobandeasca pe deplin competenta materiala si teritoriala de a solutiona pricina si ca la data sesizarii instantei cu solutionarea cererii avand ca obiect incredintare minor, acesta avea resedinta obisnuita in alt stat membru (Spania), instanta constata ca in lumina dispozitiilor art. 8 al. 1 din Regulament, competenta de a solutiona in fond actiunea este conferita in favoarea instantelor spaniole, ca si instante in raza carora minorul isi avea stabilita resedinta obisnuita la data promovarii cererii.

 

Drept civil

Tranzactie judiciara. Conditii. Valoare.

Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu succesorii lui MA, sa se constate dobandirea de catre MA a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului-teren in suprafata de 3237 mp, sa fie inscrise in Cartea funciara constructiile edificate de MA si sa fie obligati succesorii lui MA sa predea reclamantului act transmisibil de proprietate asupra imobilelor in litigiu, in caz de refuz, sentinta urmand sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare.

 

Pe cale de intampinare, succesorii lui MA (nepoti de frate) au inteles sa combata petitul de uzucapiune prin aceea ca folosinta exercitata de MA nu a fost exercitata sub nume de proprietar, sa conteste petitul de inregistrare constructii pe seama numitului MA sustinand ca imobilele au fost edificate de antecesorul comun si sa nu recunoasca imprejurarea ca MA a instrainat in timpul vietii imobilele in litigiu pe seama reclamantului, contestand inscrisul sub semnatura privata depus de reclamant.

 

Pentru ultimul termen de judecata, reclamantul si paratii au depus inscrisul intitulat “tranzactie judiciara”, solicitand pronuntarea unei solutii procesuale in baza acestui inscris.

 

Cu toate ca partile au solicitat in baza intelegerii mai sus amintite pronuntarea unei hotarari de expedient in baza art. 271-273 c.pr.civ., instanta a retinut ca aceasta institutie juridica a tranzactiei judiciare poate opera doar in materia drepturilor cu privire la care partile pot dispune. Cum in speta exista petitele deduse judecatii constau in drepturi si situatii juridice ce reclama aprecierea instantei de judecata, se va aprecia ca desi inscrisul intitulat “tranzactie judiciara” nu intruneste cerintele legale si cumulative pentru a putea fi apreciat drept tranzactie si deci mijloc de stingere prin sine insusi a procesului pendinte, manifestarea de vointa cuprinsa in acest act poate fi apreciata achiesare sau marturisire din partea partilor parate la pretentiile deduse judecatii de partea reclamanta.

 

Avand in vedere acest aspect cat si intreaga probatiune administrata in cauza, instanta a admis actiunea reclamantului astfel cum a fost formulata.

 

Drept civil

Rectificare Carte funciara. Revenire la situatia anterioara de carte funciara.

Din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca suprafata terenului in litigiu este mai mare cu 917 mp decat cea inscrisa in CF, care este de doar 1544 mp.

Reclamantii au dobandit, prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat cu parata P.E., promisiunea de vanzare a suprafetei de 917 mp din imobilul in litigiu. Aceeasi parata P.E. a instrainat paratei N.O. dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1544 mp din acelasi imobil, iar prin Sentinta civila nr. aceasta si-a intabulat dreptul de proprietate in CF. Asa cum rezulta din dosarul atasat, cu ocazia pronuntarii Sentintei civile nu s-au efectuat masuratori, astfel incat parata N.O. si-a intabulat dreptul de proprietate asupra intregii suprafete a topograficului, respectiv 1544 mp, doar in baza extrasului CF si a antecontractului de vanzare-cumparare.

Pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului in suprafata de 917 mp, s-a pornit de la situatia de carte funciara, proprietara fiind parata N.O. asupra suprafetei de 1544 mp si, intrucat inscrierea in cartea funciara nu este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului, instanta a dispus anularea incheierii de Cf in temeiul careia parata N.O. si-a intabulat dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1544 mp si revenirea la situatia anterioara de CF, proprietara fiind parata P.E. Fata de concluziile raportului de expertiza, instanta a dispus rectificarea suprafetei imobilul in litigiu la suprafata reala de 2378 mp si apoi dezmembrarea imobilului in doua parcele: prima in suprafata de 1544 mp asupra careia s-a dispus reintabularea dreptului de proprietate al paratei N.O., cu titlul anterior si a doua in suprafata de 917 mp, raportat la care instanta a pronuntat o sentinta care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare si a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a avut in vedere ca art. 36 pct. 4 din Legea 7/1996 punctul 4 (caz de rectificare a inscrierilor care nu sunt in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului) subsumeaza toate cazurile neprevazute de lege, in care neconcordanta intre realitatea juridica imobiliara si inscriere este susceptibila de solutionare numai prin rectificare. In speta, actiunea fiind fondata pe alte temeiuri juridice decat nevalabilitatea ori ineficacitatea actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea, ea este intemeiata in fapt si in drept, motiv pentru care a fost admisa in intregime.

(Sentința civilă nr. 5677/2008, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar 3687/328/2007)

Contencios administrativ

Exceptie de nelegalitate. Caracterul individual sau normativ al actelor administrative atacate.

Prin actiunea introductiva reclamanta a invocat, in baza art. 4 Legea nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate a H.C.L. Luna nr. din 1999 si H.C.L. Luna nr. din 2000, prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei Luna, in anexa X pozitia X, care face parte din hotararile atacate fiind inscris cimitirul reformat Luncani, apreciind reclamanta ca ilegala inscrierea cimitirului reformat Luncani in anexele mentionate mai sus.

Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii, Tribunalul Cluj a admis aceasta exceptie constatand ca hotararile atacate sunt acte administrative cu caracter normativ care nu pot face obiectul exceptiei de nelegalitate reglementate de dispozitiile art. 4 Legea nr. 554/2004.

Analizand recursul, Curtea de Apel Cluj a casat sentinta pronuntata de tribunal si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

H.C.L. Luna nr. din 1999 si H.C.L. Luna nr. din 2000, prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei Luna sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual, care pot forma obiectul exceptiei de nelegalitate reglementate de dispozitiile art. 4 Legea nr. 554/2004 si nu acte administrative normative asa cum in mod gresit a apreciat tribunalul.

Astfel, actele administrative normative cuprind reglementari de principiu cu caracter obligatoriu, formulate in abstract, in vederea aplicarii unui numar nedeterminat de persoane pe cand actele administrative individuale sunt manifestari de vointa care creeaza, modifica, desfiinteaza drepturi si obligatii in beneficiul sau sarcina unei sau mai multor persoane dinainte determinate.

Fata de imprejurarea ca prin Hotararile Consiliului Local al Comunei Luna atacate s-a inclus in domeniul public al comunei Luna cimitirul reformat Luncani, care este proprietatea reclamantei, actele administrative atacate au caracter individual, intrucat privesc drepturi sau obligatii in sarcina mai multor persoane dinainte determinate.

Actele atacate avand caracter individual, se impunea ca instanta de fond sa respinga exceptia inadmisibilitatii actiunii si sa treaca la examinarea cauzei pe fond.

(Decizia civila 3013/2008, pronuntata de Curtea de Apel Cluj in Dos. 2151/117/2008)

Actualizare 4.03.2021

Art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contentenciosului administrativ a fost modificat de pct. 1 al art. 54 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012, in privinta competentei materiale a instantei in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate se solutioneaza de catre instanta investita cu fondul litigiului, fie prin incheiere interlocutorie, fie prin hotararea, care se pronunta in cauza.

Jurisprudenta suplimentara:

In acelasi sens, in Dos. 5327/328/2014, Judecatoria Turda a respins exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate si, pe fondul exceptiei de nelegalitate, a admis aceasta exceptie, cu privire la HCL Frata, prin care o parte din terenul reclamantului a fost trecut in domeniul public al comunei, dandu-i-se destinatia de drum, solutionand actiunea in revendicare, care a facut obiectul dosarului de fond, avand ca obiect revendicare, fara a tine cont de actul administrativ atacat.

“Instanţa faţă de prevederile art. 4 din Legea 554/2004 constată îndeplinite condiţiile de admisibilitate, respectiv excepţia a fost invocată în cursul unui litigiu pendinte, soluţionarea fondului depinde de soluţionarea excepţiei şi, de asemenea, excepţia vizează un act administrativ individual întrucât acestea se referă la situaţii concret determinate, respectiv inventarul bunurilor comunei Frata. Pe fondul excepţiei, instanţa apreciază că nu s-a dovedit incidenţa vreunui caz de dobândire a dreptului de proprietate publică prevăzut de art. 863 cod civil, simpla includere într-o listă de inventar neputând să-l plaseze automat în domeniul public. De asemenea, în cursul procesului, Consiliul Local a arătat că nu s-a determinat titularul dreptului de proprietate asupra terenului, iar în cuprinsul hotărârii nu s-a făcut referire la cauza de utilitate publică avută în vedere la adoptarea hotărârii. Pentru acestea, instanţa admite excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Frata nr. 5 din 26.01.2017. Această hotărâre nu va fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.”

(Incheiere de sedinta din 16.05.2017)