Potrivit art. 26 al. 1 litera a) din Legea 50/1991 “constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), c), e) şi g), de către investitor şi executant.”
Textul legal instituie sancționarea investitorului și executantului lucrării de construcție, efectuată fără autorizație de construire.
În data de 28.04.2020, în urma controlului efectuat de agentul constatator din cadrul Poliției locale Turda, s-a incheiat procesul verbal, prin care s-a constatat că petenta, în calitate de chiriaș al terenului din Turda, str. Amurgului, a edificat un garaj auto, fără a detine autorizație de construire, fapta prevazuta de art. 26 al. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 si în acord și cu jurisprudenta CEDO.
Raportând dispoziţiile legale, respectiv practica instanței europene la situaţia de fapt reţinută în sarcina petentei – contravenient, instanţa a constatat că acesta a prezentat suficiente argumente pentru a răsturna prezumţia de veridicitate a procesului verbal de contravenţie.
Argumentele de fapt invocate de către petentă prin plângere sunt suficiente pentru a înlătura probele administrate în susţinerea procesului verbal de contravenţie de către agentul constatator, iar petenta a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, care în mod netemeinic a constatat prin actul de control contestat săvârşirea contravenţiei de către petentă şi vinovăţia acesteia.
Din analizarea probei cu înscrisuri administrată în cauză, respectiv răspunsul Direcției de Impozite și Taxe Locale Turda și înscrisurile cu dată certă atașate, instanţa a reţinut faptul că o altă persoană, și anume numita SM a edificat construcția garaj în litigiu, pentru ca în cursul anului 2003 să transmită dreptul de proprietate asupra acesteia către petentă.
Instanţa a constat așadar că petenta a reușit să probeze că nu ea este cea care a edificat în lipsa autorizației de construire acel garaj, iar intimatul nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă pentru a proba o stare de fapt contrară, astfel că prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură actul sancţionator a fost răsturnată.
Ca atare, instanţa a constat că susţinerile reclamantei în sensul că nu a săvârşit fapta contravenţională care i se impută sunt întemeiate, acestea fiind susţinute de mijloace de probă de natură să înlăture în cauză prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat.
Constatând că procesul-verbal de contravenţie ce a facut obiectul cauzei nu este unul temeinic, instanţa a admis plângerea formulată de contestatoare ca fiind întemeiată.
(Sentința civilă nr. 195/2021, pronunțată de Judecătoria Turda în Dos. 3300/328/2020, definitivă prin neapelare)