Pastrarea numelui dobandit prin casatorie. Examen jurisprudential.

Potrivit art. 383 al. 2 c.civ. “pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.”

În condițiile în care legiuitorul nu a prevazut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice și nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revine instanței de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situația de exceptie prevăzuta de text și de la probele administrate de părți.

Fiind o excepție de la regula revenirii soților la numele purtat anterior desfacerii căsătoriei prin divorț, aceasta este de strică interpretare și aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie să fie temeinice, în sensul că, dacă instanța nu încuviințează pastrarea numelui se produce soțului în cauza o vătamare gravă. 

În doctrină s-a arătat ca prin noțiunea de “motive temeinice” se întelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui purtat de soț în timpul căsătoriei, interes care poate fi nu numai moral ci și material. 

Au fost considerate motive temeinice faptul că soțul este cunoscut în lumea literară, știintifică, artistică, a obținut diplome, atestate pe numele pe care dorește să-l păstreze, a fost invitat pe acest nume și a participat la diferite congrese în țară și străinătate, a publicat lucrări sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfașurată prin publicarea de studii în reviste de specialitate. 

În schimb, simplul fapt ca soțul a purtat timp îndelungat numele celuilalt soț și că figurează cu acest nume în toate actele nu justifică încuviințarea păstrarii numelui. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat]. 

În jurisprudență s-a stabilit că simplul fapt ca un soț a purtat mai muți ani numele de familie al celuilalt soț și că toate actele care îl priveau conțin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul său pentru pastrarea numelui de familie în caz de divort, deoarece în acest caz s-ar depăși intenția legiuitorului. [Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă – complet specializat de familie și minori, Decizia civilă nr. 117 din 29 ianuarie 2013, portal.just.ro]. 

Tribunalul Satu-Mare, in Decizia nr. 152/2010 (portal.just.ro) a stabilit că motivele invocate de intimată, respectiv durata căsătoriei de 10 ani, simplul fapt că în activitatea sa profesională este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie, că figurează în actele de studii cu acest nume, nu justifică pretenţia acesteia la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei. 

În acelasi sens, Judecătoria Iași, prin Sentința civilă nr. 481/26 ianuarie 2016, definitivă prin Decizia nr. 71/26 ianuarie 2017 a Tribunalului Iași (portal.just.ro) a stabilit că imprejurarea că pârâta poartă acest nume de 35 de ani şi a fost cunoscută cu acest nume în viaţa socială şi profesională nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice, încuviințarea păstrării de către aceasta a numelui dobândit prin căsătorie.

Într-o altă decizie de speță, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secția Civilă, Decizia nr. 1/A/20 ianuarie 2010 (portal.just.ro) a stabilit că reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.

Curtea de Apel București, prin Decizia civilă 1723/14.12.2009, pronunțată în dos. 97/303/2009 a respins solicitarea de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie, stabilind că nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice încuviințarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie, faptul că recurenta pârâta este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata într-o functie de decizie și figurează în fișa cu specimene de semnatură. Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnătură, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul în masură să justifice păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, fără acordul intimatului pârât.

Situaţia în care copilul a fost încredinţat unui părinte, care solicită să păstreze numele avut în timpul căsătoriei pentru a purta acelaşi nume cu copilul, a fost considerată motiv temeinic, care, în contextul art. 383 alin. 2, se subsumează interesului superior al copilului [Tribunalul Suceava, dec. civ. nr. 894/1982]. 

În același sens, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin Decizia civila nr. 48/A/2020, a admis apelul declarat si a permis apelantei să păstreze numele dobândit prin căsătorie, reținând ca efectele divortului sunt, de cele mai multe ori, resimțite cu precădere de către copii, care pierd nu numai unitatea familiei, ci și legatura, cel putin formală, dintre membrii acesteia, exprimată prin numele comun. Chiar dacă numele comun al minorului cu cel al mamei creează numai aparența unei familii închegate, el constituie un motiv temeinic în sensul încuviințării păstrării sale de către mama și după divorț. Instanța a avut în vedere că locuința minorului a fost stabilită la mamă, iar autoritatea părintească exclusivă este exercitată de mamă, astfel ca în situația în care cei doi ar purta un nume diferit, copilul ar trăi un sentiment de frustrare, de lipsă de siguranță, ar fi pus în situații stânjenitoare de a da explicații cu privire la acest lucru, ceea ce ar avea o influență negativă asupra evoluției sale din punct de vedere psihic și comportamental.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 487/A din 18.03.2003, pronunţată în Dosarul nr. 263/2003, a încuviinţat ca pârâta-apelantă să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei. Instanța a stabilit că schimbarea numelui din căsătorie presupune pentru intimată un efort fizic, psihic şi material, dat fiind starea sa precară de sănătate şi financiară. Multitudinea de acte medicale prin care sunt constatate afecţiunile acesteia şi care sunt necesare pentru expertizarea periodică în vederea stabilirii gradului de invaliditate sunt emise pe numele din căsătorie. Obţinerea altor înscrisuri de la autoritatea competentă presupun efort fizic şi psihic, împrejurare ce aduce recurentei prejudicii morale, materiale şi de sănătate, întrucât aceasta nu are voie să facă eforturi fizice. Cheltuielile inerente cu deplasările şi taxele practicate de autorităţi pentru schimbarea actelor de identitate, carnet de asigurat, acte şi certificate medicale ş.a., faţă de veniturile modice ale intimatei, situate sub venitul minim pe economia naţională, afectează major interesul material al pârâtei.  [https://legeaz.net]