CJUE: Taxa pe poluare prevazuta de legislatia romana este contrara dreptului UE

Prin hotararile pronuntate in cauza C-402/09 Tatu si cauza C-263/10 Nisipeanu precum si Ordonanţa pronunţata in cauzele conexate C-29/11, Sfichi si C-30/11, Ilas, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.

Prin hotararea data in cauza C-402/09 Tatu, CJUE a stabilit faptul ca “taxa pe poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru este contrara dreptului Uniunii. Astfel, aceasta reglementare are ca efect sa descurajeze importul si punerea in circulatie a vehiculelor de ocazie cumparate in alte state membre. Reglementarea romana – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (in speta este aplicabila OUG nr. 50/2008 in versiunea sa initiala, fara modificarile ulterioare) – a instituit, incepand de la 1 iulie 2008, o taxa pe poluare care trebuie sa fie platita cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania. Reglementarea mentionata nu face distinctie intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele produse in strainatate. De asemenea, aceasta nu face distinctie intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie.”

Potrivit hotararii CJUE aceasta taxa creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national intrucat are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse – in pofida aplicarii unei reduceri substantiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. „In aceste conditii, reglementarea respectiva are ca efect descurajarea importului si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre. Or, chiar daca dreptul Uniunii nu impiedica statele membre sa introduca impozite noi, acesta obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”

„In consecinta, Curtea apreciaza ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”

Argumentele Curtii au fost reluate in hotararea pronuntata in cauza C-263/10 Nisipeanu aratandu-se ca aceleasi consideratii vizeaza si regimul de impozitare prevazut de modificarile aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Prin urmare, toate variantele taxei de poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 au fost declarate incompatibile cu art. 110 TFUE.

Desi nu s-a pronuntat inca in acest sens, argumentele Curtii sunt valabile si in privinta taxei de poluare aplicabila dupa data de 1 ianuarie 2011.

Hotararile mai sus amintite confirma jurisprudenta constanta a Curtii de Apel Cluj si reprezinta un argument in plus pentru admiterea cererilor de restituire integrala a taxelor de poluare achitate pentru autoturisme second-hand in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.

In privinta hotararilor judecatoresti irevocabile de respingere a cererilor de restituire a taxei de poluare, pronunţate anterior datei de 7 aprilie 2011, ele sunt supuse revizuirii pentru motivul aratat in art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Textul legal instituie un motiv special de revizuire “pronunţarea hotararilor judecatoresti irevocabile cu incalcarea dreptului comunitar”.  Astfel, hotararile irevocabile prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de poluare vor fi desfiintate pe calea revizuirii, asigurandu-se respectarea dreptului european. In prezent nu exista un termen limita in care trebuie formulate cererile de reviziure cata vreme Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1609 din 9 decembrie 2010 a declarat neconstituţionale prevederile art. 21 alin. (2) teza a II-a, care prevedea un termen de 15 zile de la comunicare, solutie neurmata de vreo interventie legislativa.

Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotararii sale, Curtea a respins cererea guvernului roman, constatand ca acesta nu a facut dovada criteriului privind existenta unor perturbari grave a economiei romaneasti ca urmare a pronuntarii hotararii in cauza Nisipeanu. Aceasta inseamna ca hotararile Tatu si Nisipeanu se aplica retroactiv si lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare in perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.

 

Termenul de 5 zile prevazut de art. 75 al. 3 din CCMN este imperativ

Termenul de 5 zile prevazut de art. 75 al 3 din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru convocarea salariatului la cercetarea disciplinara este imperativ  si nerespectarea lui atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere.

Potrivit disp. art. 75 din CCM unic la nivel national pe anii 2007 – 2010, nici o sanctiune nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute, iar, conform alin. 3 termenul de convocare a salariatului la cercetarea disciplinara este de cel putin 5 zile lucratoare inainte de acest moment. Aplicarea unei sanctiuni in lipsa efectuarii unei cercetari disciplinare prealabile este sanctionata cu nulitatea absoluta. Raportat la natura termenului de 5 zile, situatia nu era transata in practica instantelor clujene.

In cauza a carei hotarare o redau mai jos, cauza castigata pentru angajati, am invocat imprejurarea ca termenul de 5 zile este unul imperativ, avand in vedere trei argumente:

  • modul cum este redactat textul legal: redactarea in termeni imperativi a necesitatii ascultarii invinuitului si a verificarii sustinerilor sale in aparare, prealabil aplicarii sanctiunii, evidentiaza ca legiuitorul a inteles sa faca din respectarea dreptului la aparare o conditie de validitate a insusi actului de sanctionare.
  • importanta respectarii dreptului la aparare: ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale, inainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara, constituie o conditie esentiala, a carei aducere la indeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta. Prevederea legala are caracterul unei masuri de protectie, in scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate, fara a se acorda in mod efectiv salariatului posibilitatea de a se apara.
  • interpretarea coroborata cu art. 267 din Codul Muncii care prevede in mod expres sanctiunea nulitatii absolute in cazul nerespectarii conditiilor prevazute de lege pentru efectuarea cercetarii prealabile.

Fata de aceste argumente, Curtea de Apel Cluj stabilit ca nerespectarea termenului de 5 zile care are natura unui termen  imperativ, atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere data cu nerespectarea lui.

(Decizia Curtii de Apel Cluj nr. 1662/2009, pronuntata in Dos. nr. 3165/117/2008)