Contencios administrativ

Anulare autorizație de construire. Obligativitatea acordului vecinilor pentru edificarea unei construcții cu destinație agricolă în zona rezidențială

Prin actiunea in contencios administrativ, reclamantul SP a solicitat, in contradictoriu cu Primarul Mun. Turda si paratul TTN, anularea autorizatiei de construire emisa pe seama paratului TTN, avand ca obiect executarea lucrarilor de construire pentru un fanar in suprafata construita de 272,10 mp amplasat asupra imobilului proprietatea acestuia, aflat in zona rezidentiala a mun. Turda, invecinat cu imobilul aflat in proprietatea reclamantului, intrucat pentru eliberarea Autorizatiei de construire era necesar acordul vecinilor, acord care nu a fost obtinut de catre parat.

Potrivit Anexei 1 la Legea nr. 50/1991 intre anexele la memoriu trebuie sa se regaseasca si acordul vecinilor, astfel cum este prevazut la punctul 2.5.6.: „acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate – si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate.”

Reclamantul a aratat ca zona, in care a fost amplasat fanarul, este una rezidentiala si, intrucat fanarul este o constructie de tip agricol, are alta destinatie decat a cladirilor invecinate, asa incat era necesar acordul vecinilor pentru eliberarea autorizatiei de construire.

Paratul TTN a sustinut ca pentru edificarea fanarului nu se impunea a obtine in prealabil acordul vecinilor, intrucat acesta nu reprezinta o constructie cu destinatie agricola ci o anexa gospodareasca si de aceea fanarul nu are alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate, in sensul textului legal mai sus expus.

Prin ambele expertize tehnice efectuate in cauza s-a stabilit insa, avand in vedere amplasarea, modul de alcatuire, structura constructiei cu stalpi de lemn si acoperis din barne de lemn dar si functiunea constructiei si natura produselor depozitate, ca fanarul este o constructie de tip agricol.

Pe cale de consecinta, punctul 2.5.6. impunea in sarcina paratului obligatia de a obtine acordul prealabil al vecinilor pentru edificarea fanarului. 

Procedand la verificarea documentatiei pentru autorizarea fanarului, Tribunalul Cluj a constatat ca nu exista un astfel de acord al vecinilor si, ca atare, in temeiul art. 12 al. 1 din Legea nr. 50/1991 si art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004, a dispus anularea autorizatiei de construire.

(Sentinta civila nr. 8726/2013, pronuntata de tribunalul Cluj in Dos. 7282/117/2011, definitiva prin respingerea recursului prin Decizia civila nr. 9873/2013, pronuntata de Curtea de Apel Cluj.)

Contraventional

Plângere contravențională. Construcție edificată fără autorizație de construire. Lipsa identității între persoana sancționată și executantul lucrării.

Potrivit art. 26 al. 1 litera a) din Legea 50/1991 “constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), c), e) şi g), de către investitor şi executant.”

Textul legal instituie sancționarea investitorului și executantului lucrării de construcție, efectuată fără autorizație de construire. 

În data de 28.04.2020, în urma controlului efectuat de agentul constatator din cadrul Poliției locale Turda, s-a incheiat procesul verbal, prin care s-a constatat că petenta, în calitate de chiriaș al terenului din Turda, str. Amurgului, a edificat un garaj auto, fără a detine autorizație de construire, fapta prevazuta de art. 26 al. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 si în acord și cu jurisprudenta CEDO.

Raportând dispoziţiile legale, respectiv practica instanței europene la situaţia de fapt reţinută în sarcina petentei – contravenient, instanţa a constatat că acesta a prezentat suficiente argumente pentru a răsturna prezumţia de veridicitate a procesului verbal de contravenţie.

Argumentele de fapt invocate de către petentă prin plângere sunt suficiente pentru a înlătura probele administrate în susţinerea procesului verbal de contravenţie de către agentul constatator, iar petenta a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, care în mod netemeinic a constatat prin actul de control contestat săvârşirea contravenţiei de către petentă şi vinovăţia acesteia.

Din analizarea probei cu înscrisuri administrată în cauză, respectiv răspunsul Direcției de Impozite și Taxe Locale Turda și înscrisurile cu dată certă atașate, instanţa a reţinut faptul că o altă persoană, și anume numita SM a edificat construcția garaj în litigiu, pentru ca în cursul anului 2003 să transmită dreptul de proprietate asupra acesteia către petentă.

Instanţa a constat așadar că petenta a reușit să probeze că nu ea este cea care a edificat în lipsa autorizației de construire acel garaj, iar intimatul nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă pentru a proba o stare de fapt contrară, astfel că prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură actul sancţionator a fost răsturnată.

Ca atare, instanţa a constat că susţinerile reclamantei în sensul că nu a săvârşit fapta contravenţională care i se impută sunt întemeiate, acestea fiind susţinute de mijloace de probă de natură să înlăture în cauză prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat.

Constatând că procesul-verbal de contravenţie ce a facut obiectul cauzei nu este unul temeinic, instanţa a admis plângerea formulată de contestatoare ca fiind întemeiată.

(Sentința civilă nr. 195/2021, pronunțată de Judecătoria Turda în Dos. 3300/328/2020, definitivă prin neapelare)

Dreptul familiei

Program de vizitare minor. Refuzul minorului de a avea legatura cu tatal. Interesul superior al copilului.

La alegerea modalităţii concrete de exercitare a dreptului părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea şi pregătirea lui profesională, instanţa trebuie să ţină cont doar de interesul copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuţie să-l poată vedea pe minor şi să ţină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creşterea şi sănătatea, dezvoltarea fizică şi morală şi pentru a se putea realiza şi o apropiere sufletească normală între copilul şi părintele respectiv.

Principiul interesului superior al copilului, precum şi centralitatea sa în raport cu orice decizie privitoare la copil sunt pe deplin consacrate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 18/1990 de ratificare a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 272/2004. Potrivit art. 48 alin. (1) din Constituţie, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Astfel, legiuitorul consacră o importantă garanţie juridică, menită să prevină deturnarea autorităţii părinteşti de la scopul ei şi utilizarea ei de către părinţi în propriul lor interes şi, totodată, să asigure protejarea eficientă a intereselor copilului împotriva unor eventuale abuzuri ale părinţilor.

Dispoziţiile art. 401 alin.1 Cod civil statuează că în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Dispoziţiile art. 14 din Legea nr.272/2004 consacră de asemenea dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinţi, cât şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate. Art. 15 din lege reglementează modalităţile de exercitare a relaţiilor personale.

Din ansamblul acestor dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeaşi răspundere în ce priveşte creşterea şi educarea copilului, cât şi dreptul copilului care, pentru a-şi dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menţine legături personale cu ambii părinţi.

Dreptul părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său nu este însă unul absolut, iar criteriul determinant ce trebuie avut în vedere la stabilirea exercitării acestui drept îl reprezintă interesul superior al copilului, conform art. 264 Cod civil.

Din probele administrate (declarațiile martorilor, raport de audiere a minorilor de către psihologul Curții de Apel Cluj), instanţa a reţinut că la momentul actual cei doi minori manifestă aversiune faţă de tatăl lor, o aversiune ce face să pară inadecvată forţarea reluării  legăturilor personale dintre reclamant şi copiii săi. Comportamentul violent manifestat în trecut în familie de către reclamant şi starea de tensiune în care părţile au convieţuit par a-i fi marcat puternic pe copiii acestora, atitudinea de distanţare faţă de tatăl lor neputând fi condamnată. Chiar dacă aceste evenimente violente, relatate inclusiv de către bunica maternă, nu sunt foarte recente, efectele lor par să fie resimţite în continuare de către minori, astfel încât amintirea puternică a emoţiilor negative suferite îi face să refuze orice formă de apropiere faţă de tatăl lor.

Instanţa precizează că reclamantul nu poate fi privat de dreptul de a-şi vedea copiii ca o consecinţă directă a comportamentului său din trecut, dar nici aceştia din urmă nu pot fi obligaţi să petreacă timp alături de părintele lor dacă acest aspect implică amintirea unor traume.

Potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Astfel, instanţa a apreciat că reluarea legăturilor dintre reclamant şi copii este necesară şi mutual benefică, dar aceasta nu poate interveni în orice condiţii, ci treptat, pe măsură ce amintirile minorilor despre perioada în care au fost victimele violenţei din familie se estompează.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, pentru stabilire program de vizitare minori.  


(Sentinta civila nr. 1663/2018, pronuntata de Judecatoria Turda in Dos. 6696/328/2018)

Dreptul familiei

Pastrarea numelui dobandit prin casatorie. Examen jurisprudential.

Potrivit art. 383 al. 2 c.civ. “pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.”

În condițiile în care legiuitorul nu a prevazut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice și nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revine instanței de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situația de exceptie prevăzuta de text și de la probele administrate de părți.

Fiind o excepție de la regula revenirii soților la numele purtat anterior desfacerii căsătoriei prin divorț, aceasta este de strică interpretare și aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie să fie temeinice, în sensul că, dacă instanța nu încuviințează pastrarea numelui se produce soțului în cauza o vătamare gravă. 

În doctrină s-a arătat ca prin noțiunea de “motive temeinice” se întelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui purtat de soț în timpul căsătoriei, interes care poate fi nu numai moral ci și material. 

Au fost considerate motive temeinice faptul că soțul este cunoscut în lumea literară, știintifică, artistică, a obținut diplome, atestate pe numele pe care dorește să-l păstreze, a fost invitat pe acest nume și a participat la diferite congrese în țară și străinătate, a publicat lucrări sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfașurată prin publicarea de studii în reviste de specialitate. 

În schimb, simplul fapt ca soțul a purtat timp îndelungat numele celuilalt soț și că figurează cu acest nume în toate actele nu justifică încuviințarea păstrarii numelui. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat]. 

În jurisprudență s-a stabilit că simplul fapt ca un soț a purtat mai muți ani numele de familie al celuilalt soț și că toate actele care îl priveau conțin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul său pentru pastrarea numelui de familie în caz de divort, deoarece în acest caz s-ar depăși intenția legiuitorului. [Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă – complet specializat de familie și minori, Decizia civilă nr. 117 din 29 ianuarie 2013, portal.just.ro]. 

Tribunalul Satu-Mare, in Decizia nr. 152/2010 (portal.just.ro) a stabilit că motivele invocate de intimată, respectiv durata căsătoriei de 10 ani, simplul fapt că în activitatea sa profesională este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie, că figurează în actele de studii cu acest nume, nu justifică pretenţia acesteia la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei. 

În acelasi sens, Judecătoria Iași, prin Sentința civilă nr. 481/26 ianuarie 2016, definitivă prin Decizia nr. 71/26 ianuarie 2017 a Tribunalului Iași (portal.just.ro) a stabilit că imprejurarea că pârâta poartă acest nume de 35 de ani şi a fost cunoscută cu acest nume în viaţa socială şi profesională nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice, încuviințarea păstrării de către aceasta a numelui dobândit prin căsătorie.

Într-o altă decizie de speță, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secția Civilă, Decizia nr. 1/A/20 ianuarie 2010 (portal.just.ro) a stabilit că reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.

Curtea de Apel București, prin Decizia civilă 1723/14.12.2009, pronunțată în dos. 97/303/2009 a respins solicitarea de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie, stabilind că nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice încuviințarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie, faptul că recurenta pârâta este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata într-o functie de decizie și figurează în fișa cu specimene de semnatură. Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnătură, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul în masură să justifice păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, fără acordul intimatului pârât.

Situaţia în care copilul a fost încredinţat unui părinte, care solicită să păstreze numele avut în timpul căsătoriei pentru a purta acelaşi nume cu copilul, a fost considerată motiv temeinic, care, în contextul art. 383 alin. 2, se subsumează interesului superior al copilului [Tribunalul Suceava, dec. civ. nr. 894/1982]. 

În același sens, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin Decizia civila nr. 48/A/2020, a admis apelul declarat si a permis apelantei să păstreze numele dobândit prin căsătorie, reținând ca efectele divortului sunt, de cele mai multe ori, resimțite cu precădere de către copii, care pierd nu numai unitatea familiei, ci și legatura, cel putin formală, dintre membrii acesteia, exprimată prin numele comun. Chiar dacă numele comun al minorului cu cel al mamei creează numai aparența unei familii închegate, el constituie un motiv temeinic în sensul încuviințării păstrării sale de către mama și după divorț. Instanța a avut în vedere că locuința minorului a fost stabilită la mamă, iar autoritatea părintească exclusivă este exercitată de mamă, astfel ca în situația în care cei doi ar purta un nume diferit, copilul ar trăi un sentiment de frustrare, de lipsă de siguranță, ar fi pus în situații stânjenitoare de a da explicații cu privire la acest lucru, ceea ce ar avea o influență negativă asupra evoluției sale din punct de vedere psihic și comportamental.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 487/A din 18.03.2003, pronunţată în Dosarul nr. 263/2003, a încuviinţat ca pârâta-apelantă să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei. Instanța a stabilit că schimbarea numelui din căsătorie presupune pentru intimată un efort fizic, psihic şi material, dat fiind starea sa precară de sănătate şi financiară. Multitudinea de acte medicale prin care sunt constatate afecţiunile acesteia şi care sunt necesare pentru expertizarea periodică în vederea stabilirii gradului de invaliditate sunt emise pe numele din căsătorie. Obţinerea altor înscrisuri de la autoritatea competentă presupun efort fizic şi psihic, împrejurare ce aduce recurentei prejudicii morale, materiale şi de sănătate, întrucât aceasta nu are voie să facă eforturi fizice. Cheltuielile inerente cu deplasările şi taxele practicate de autorităţi pentru schimbarea actelor de identitate, carnet de asigurat, acte şi certificate medicale ş.a., faţă de veniturile modice ale intimatei, situate sub venitul minim pe economia naţională, afectează major interesul material al pârâtei.  [https://legeaz.net]

Contencios administrativ

Sanctiuni aplicate de Inspectoratul Teritorial de Munca Cluj si anulate de instante

In urma controlului efectuat in luna august 2018, pe un santier constructii in Cluj-Napoca, reprezentantii Inspectoratului teritorial de munca Cluj au identificat doua persoane desfasurand munca fara a avea incheiat contract individual de munca, persoane care au declarat ca desfasoara munca in beneficiul societatii “T” SRL. 

Pe seama societatii “T” SRL s-a intocmit de catre Inspectoratul teritorial de munca Cluj proces verbal de contraventie, pentru fapta prevazuta de art. 260 al. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003, aplicandu-se sanctiunea amenzii in cuantum de 40.000 lei si proces verbal de control prin care s-a dispus masura obligarii societatii la incheierea in forma scrisa a contractelor individuale de munca pentru cele doua persoane, cu data reala a inceperii activitatii si respectarea tuturor obligatiilor care decurg din aceasta situatie (transmiterea contractului individual de munca in registrul general de evidenta cu data reala a inceperii activitatii, achitarea tuturor drepturilor salariale).

Impotriva procesului verbal de contraventie, societatea “T” SRL a formulat plangere contraventionala, in fata Judecatoriei Cluj-Napoca iar impotriva procesului-verbal de control, societatea a formulat actiune in anulare, la Tribunalul Cluj.

Starea de fapt retinuta de cele doua instante, ca urmare a administrarii probei testimoniale, a fost in sensul ca cele doua persoane nu au prestat munca in beneficiul societatii “T” SRL ci in beneficiul unei alte societati, asa incat intrucat starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie si in cel de control este infirmata de probatiunea administrata. 

In consecinta, fata de imprejurarea ca din probatoriul administrat in cauza rezulta imprejurari contrare celor retinute in sarcina petentei prin procesul verbal de contraventie contestat, prezumtia de temeinicie a acestuia a fost rasturnata si procesul-verbal se impune a fi anulat.

(Sentinta civila nr. 4958/2019, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca in Dos. 19627/211/2018)

In acelasi sens, Tribunalul Cluj a constatat ca probele produse in cauza confirma sustinerea reclamantei, in sensul ca cele doua persoane nu au desfasurat munca in beneficiul societatii “T” SRL. In consecinta, nefiind parte intr-un raport juridic de dreptul muncii, societatea nu poate fi tinuta de obligatia de a incheia contracte individuale de munca in temeiul art. 16 al. 1 din Codul Muncii. Pentru aceste motive, instanta a admis actiunea societatii si a anulat procesul verbal de control.


(Decizia civila nr. 2041/2019, pronuntata de Tribunalul Cluj in Dos. 4080/117/2018)

Contraventional

Plangere contraventionala. Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale.

In cadrul plangerii contraventionale, s-a invocat exceptia prescriptiei executarii sanctiunii fata de prevederile art. 14 al. 1 si art. 26 alin. 3 din OG 2/2001.

Potrivit normei legale invocate, in cazul in care contravenientul nu este prezent la intocmirea procesului-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii sub sanctiunea prescriptiei executarii sanctiunii, in ipoteza in care procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

In speta, Procesul verbal, prin care petentul a fost sanctionat contraventional pentru depasirea vitezei legale, a fost incheiat la data de 17.12.2017 si a fost comunicat petentului dupa data de 20.01.2018, asa cum se observa din borderoul de expediere.

Ca atare, exceptia prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale este intemeiata, fapt care determina nulitatea procesului verbal de contraventie atacat.

Nota: La data de 24-08-2018 prin Punctul 8, Articolul 20, Capitolul V din Legea nr. 203 din 20 iulie 2018, s-a modificat termenul prevazut de art. 14 al. 1 si art. 26 alin. 3 din OG 2/2001, in sensul ca termenul este de 2 luni de la data aplicarii sanctiunii.

Redactare și reprezentare

Rezumat GDPR – Ce este, ce presupune, masuri de implementare, obligatii si sanctiuni

Noul regulament european privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date („GDPR”) va intra in vigoare la data de 25 mai 2018.

Doriti implementare GDPR la cheie? Click aici.

Domeniu de aplicare

GDPR este aplicabil:

  1. prelucrarii datelor cu caracter personal in cadrul activitatilor unui sediu al unui operator sau al unei persoane imputernicite de operator pe teritoriul Uniunii, indiferent daca prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii
  2. prelucrarii datelor cu caracter personal ale unor persoane vizate care se afla in Uniune de catre un operator sau o persoana imputernicita de operator care nu este stabilit(a) in Uniune, atunci cand activitatile de prelucrare sunt legate de: (a) oferirea de bunuri sau servicii unor astfel de persoane vizate in Uniune, indiferent daca se solicita sau nu efectuarea unei plati de catre persoana vizata; sau (b) monitorizarea comportamentului lor daca acesta se manifesta in cadrul Uniunii.

Se supun prevederilor GDPR toate societatile sau persoanele fizice autorizate  proceseaza datele personale in activitatea lor (cu exceptia activitatilor exclusiv personale sau domestice), fie ca aceste date sunt ale angajatilor, clientilor, furnizorilor sau oricaror parteneri contractuali.

Identificarea datelor cu caracter personal

„Date cu caracter personal” inseamna orice informatii privind o persoana fizica identificata sau identificabila („persoana vizata”); o persoana fizica identificabila este o persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un numar de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identitatii sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Exista prevederi speciale cu privire la categoriile speciale de date cu caracter personal, precum confesiunea religioasa, apartenenta la sindicate, date biometrice, date pentru identificarea unica a unei persoane fizice sau date privind sanatatea.

Principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal

  • legalitate, echitate si transparenta
  • limitari legate de scop: datele trebuie colectate in scopuri determinate, explicite si legitime si nu sunt prelucrate ulterior intr-un mod incompatibil cu aceste scopuri;
  • reducerea la minimum a datelor : datele trebuie sa fie adecvate, relevante si limitate la ceea ce este necesar in raport cu scopurile in care sunt prelucrate;
  • exactitate: datele trebuie sa fie exacte si, in cazul in care este necesar, sa fie actualizate; trebuie sa se ia toate masurile necesare pentru a se asigura ca datele cu caracter personal care sunt inexacte, avand in vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, sunt sterse sau rectificate fara intarziere;
  • limitari legate de stocare: datele trebuie pastrate intr-o forma care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioada care nu depaseste perioada necesara indeplinirii scopurilor in care sunt prelucrate datele;
  • integritate si confidentialitate: datele trebuie prelucrate intr-un mod care asigura securitatea adecvata a datelor cu caracter personal, inclusiv protectia impotriva prelucrarii neautorizate sau ilegale si impotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorarii accidentale, prin luarea de masuri tehnice sau organizatorice corespunzatoare.

Masuri pentru implementarea GDPR

1. Identificarea categoriilor de date prelucrate; de exemplu: nume, CNP etc

2. Stabilirea scopului prelucrarii; de exemplu, puteti prelucra datele in scopul derularii contractelor cu clienti/furnizori, in scop de resurse umane, pentru indeplinirea obligatiilor legale de plata a taxelor si impozitelor sau in scop de marketing si publicitate.

3. Stabilirea temeiului prelucrarii

Prelucrarea datelor cu caracter personal pentru fiecare dintre scopurile de mai sus este legala daca are unul dintre temeiurile expres identificate in art. 6 din GDPR, cum ar fi:

  • persoana vizata si-a dat consimtamantul;
  • datele sunt necesare pentru executarea unui contract la care persoana vizata este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate inainte de incheierea unui contract;
  • indeplinirea unei obligatii legale care ii revine operatorului;
  • datele sunt necesare pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice;
  • datele sunt necesare pentru indeplinirea unei sarcini care serveste unui interes public sau care rezulta din exercitarea autoritatii publice;
  • prelucrarea este necesara in scopul intereselor legitime urmarite de operator sau de o parte terta, cu exceptia cazului in care prevaleaza interesele sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate, care necesita protejarea datelor cu caracter personal, in special atunci cand persoana vizata este un copil.

Cu privire la obtinerea consimtamantului, trebuie sa fiti in masura sa demonstrati ca persoana vizata si-a dat consimtamantul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, ca i s-a explicat si acordat dreptul de a-si retrage consimtamantul in orice moment si ca acesta este acordat in mod liber in mod liber, neconditionat (executarea unui contract, inclusiv prestarea unui serviciu nu trebuie sa fie conditionata de consimtamantul cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal care nu este necesara pentru executarea acestui contract). Formal, consimtamantul poate fi acordat si printr-o declaratie scrisa care se refera si la alte aspecte, cu conditia ca cererea privind consimtamantul sa fie prezentata intr-o forma care o diferentiaza in mod clar de celelalte aspecte, intr-o forma inteligibila si usor accesibila, utilizand un limbaj clar si simplu. Exista prevederi speciale cu privire la consimtamantul copiilor in legatura cu serviciile societatii informationale si cu privire la prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal (date care dezvaluie originea rasiala sau etnica, opiniile politice, confesiunea religioasa sau convingerile filozofice sau apartenenta la sindicate si prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unica a unei persoane fizice, de date privind sanatatea sau de date privind viata sexuala sau orientarea sexuala ale unei persoane fizice).

Obligatii

– respectarea drepturilor persoanelor vizate prin implementarea unor masuri/ proceduri care sa asigure respectarea acestor drepturi (ex. dreptul de informare si acces la date cu caracter personal, dreptul la rectificare, dreptul la stergerea datelor („dreptul de a fi uitat”), dreptul la restrictionarea prelucrarii, dreptul la portabilitatea datelor, dreptul la opozitie si procesul decizional individual automatizat).

– obligatia de a recurge doar la persoane imputernicite care ofera garantii suficiente pentru punerea in aplicare a unor masuri tehnice si organizatorice adecvate, astfel incat prelucrarea sa respecte cerintele prevazute in regulament si sa asigure protectia drepturilor persoanei vizate.

– obligatia de a pastra o evidenta a activitatilor de prelucrare, care cuprinde printre altele scopurile prelucrarii, o descriere a categoriilor de persoane vizate si a categoriilor de date cu caracter personal, termenele-limita preconizate pentru stergerea diferitelor categorii de date.

– obligatia de a asigura securitatea datelor cu caracter personal prin implementarea unor masuri tehnice si organizatorice adecvate, incluzand printre altele, dupa caz: (a) pseudonimizarea si criptarea datelor cu caracter personal; (b) capacitatea de a asigura confidentialitatea, integritatea, disponibilitatea si rezistenta continue ale sistemelor si serviciilor de prelucrare; (c) capacitatea de a restabili disponibilitatea datelor cu caracter personal si accesul la acestea in timp util in cazul in care are loc un incident de natura fizica sau tehnica; (d) un proces pentru testarea, evaluarea si aprecierea periodice ale eficacitatii masurilor tehnice si organizatorice pentru a garanta securitatea prelucrarii.

– obligatia de a stabili procedura de notificare a autoritatii de supraveghere in cazul incalcarii securitatii datelor cu caracter personal, de notificare a persoanei vizate cu privire la incalcarea securitatii datelor cu caracter personal, evaluarea impactului asupra protectiei datelor, cu respectarea art. 33-35 din regulament.

– obligatia de a desemna un responsabil cu protectia datelor ori de cate ori a) prelucrarea este efectuata de o autoritate sau un organism public, cu exceptia instantelor care actioneaza in exercitiul functiei lor jurisdictionale; (b) activitatile principale ale operatorului sau ale persoanei imputernicite de operator constau in operatiuni de prelucrare care, prin natura, domeniul de aplicare si/sau scopurile lor, necesita o monitorizare periodica si sistematica a persoanelor vizate pe scara larga; sau (c) activitatile principale ale operatorului sau ale persoanei imputernicite de operator constau in prelucrarea pe scara larga a unor categorii speciale de date.

Sanctiuni

– amenzi de pana la 10.000.000 EUR sau pana la 2% din cifra mondiala totala anuala corespunzatoare anului financiar anterior, pentru incalcari privind obligatiile operatorului si imputernicitului;

– amenzi de pana la 20.000.000 EUR sau pana la 4% din cifra mondiala totala anuala corespunzatoare anului financiar anterior, pentru incalcarea principiilor de baza privind prelucrarea datelor, inclusiv consimtamantul, incalcarea drepturilor persoanelor vizate, transferurilor internationale de date si nerespectarea masurilor unei autoritati de supraveghere;

Drept civil

Conflict negativ de competenta. Calificarea obiectului actiunii.

In cauza, reclamantul a solicitat sa se constate ca lui si paratilor, in baza Legii 18/1991, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor in litigiu situate in comuna Feleacu, judetul Cluj, sa se constate calitatea de mostenitoare a paratei CS dupa sotul sau CV si sa se sisteze starea de coproprietate asupra terenurilor din titlu prin atribuirea lor in favoarea reclamantului.

 

Judecatoria Cluj-Napoca, sesizata cu cererea reclamantului, constatand ca obiectul actiunii este masa succesorala, fata de prevederile art. 14 al. 2 c.pr.civ, a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Turda, instanta ultimului domiciliu al numitului CV.

 

Judecatoria Turda a admis exceptia necompetentei sale teritoriale, a constatat conflictul negativ de competenta si a trimis cauza Tribunalului Cluj in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

 

Tribunalul Cluj a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Cluj-Napoca, avand in vedere ca cererea principala este cea privind partajul, petitul de succesiune fiind unul accesoriu iar potrivit art. 17 c.pr.civ., cererile accesorii sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala. Raportat la obiectul actiunii, acela de partaj, potrivit art. 13 c.pr.civ., Tribunalul Cluj a stabilit ca cererea reclamantului este de competenta Judecatoriei Cluj-Napoca si a trimis cauza spre solutionare acestei instante.

Contencios administrativ

Contencios administrativ. Autoritate de lucru judecat. Lipsa identitatii de obiect. Respingerea exceptiei.

Pe cale de întâmpinare, intimatul Primarul comunei Tritenii de Jos a invocat excepția autorității de lucru judecat, solicitând admiterea excepției si respingerea acțiunii prin care reclamanta a solicitat obligarea sa la efectuarea demersurilor pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei.

In motivarea excepției, intimatul a arătat ca într-o cauză anterioară, soluționată irevocabil, reclamanta a formulat aceeași solicitare de obligare a sa la efectuarea demersurilor pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei. In acea cauza, fata de prevederile art. 11 al. 1 litera a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, respingând acțiunea ca fiind prescrisa.

În urma acestei soluții, reclamanta s-a adresat intimatului cu o noua plângere prealabila, cu aceeași solicitare de a se efectua demersurile pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției de secretar al comunei și, față de răspunsul negativ la plângerea prealabila, a formulat o nouă acțiune în contencios administrativ.

Analizand intrunirea celor trei conditii prevazute de lege pentru invocarea cu succes a exceptiei autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect, parti si cauza, instanta a constatat ca intre cele doua actiuni nu exista identitate de obiect, reclamanta intelegand sa conteste raspunsul autoritatii publice formulat cu privire la doua petitii distincte. Mai mult, prin sentinta civila cu care s-a finalizat primul demers, instanta a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune prin raportare la data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri formulata de reclamanta in anul 2009, cerere distincta de cea care a stat la baza promovarii actiunii de fata.

Astfel, constatand in mod intemeiat neintrunirea in cauza a tuturor conditiilor legale pentru sustinerea exceptiei autoritatiii de lucru judecat, instanta a respins exceptia, procedand la solutionarea fondului pricinii.

Drept civil

Incheierea prevazuta de art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se poate pronunta pe cale de ordonanta presedintiala

Prin actiunea introductiva de instanta reclamanta a solicitat instantei, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna, in temeiul art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliar, inscrierea provizorie in CF a dezmembrarii dispuse printr-o sentinta civila irevocabila, obtinuta in contradictoriu cu proprietarii de CF.

 

Paratele au fost chemate in judecata intrucat in CF era notat procesul promovat de acestea impotriva proprietarilor de CF, avand ca obiect material un teren limitrof terenului reclamantei, astfel ca OCPI, in temeiul art. art. 83 al. 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006, a respins cererea reclamantei pentru operarea in CF a sentintei sale irevocabile, fata de notarea procesului paratelor in CF.

 

Instanta, retinand apararile formulate de parate prin intampinare, a respins actiunea formulata de reclamanta, avand in vedere urmatoarele considerente:

 

Potrivit art. 83 al 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 “notarea plangerii impotriva incheierii de carte funciara si a litigiilor avand ca obiect imobilul inscris in cartea funciara constituie piedica la comasarea sau dezmembrarea imobilului, pana la radierea acestora” iar potrivit al. 2 ind. 2 „se excepteaza de la prevederile alin. 2 ind. 1 situatia in care doar o parte din imobil este afectata de litigiu. In acest caz, imobilul se poate dezmembra la cererea proprietarului, cu consimtamantul partilor in litigiu exprimat in forma autentica sau in baza unei incheieri pronuntate de instanta de judecata, formandu-se un imobil distinct din partea grevata de litigiu si unul sau mai multe imobile neafectate de litigiu.”

 

Raportat la aceste prevederi legale, instanta a constatat la legea nu prevede in ce cadru procesual trebuie pronuntata incheierea la care se refera art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 iar reclamanta a ales sa valorifice aceste prevederi pe calea prevazuta de art. 581 c.pr.civ.

 

Instanta a apreciat ca fiind corecte sustinerile paratelor in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile pentru pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, daca s-ar putea accepta ca situatia este urgenta (desi reclamanta nu a depus nici un fel de dovada a faptului care are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza), in nici un fel nu poate fi respectata conditia vremelniciei prin pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, avand in vedere chiar premisa acestei situatii, respectiv faptul ca partea din imobil a carei dezmembrare se solicita nu este grevata de un litigiu, nu exista nici un termen pana la care hotararea pronuntata pe calea ordonantei presedintiale sa isi produca efectele.

 

In consecinta, instanta a observat ca incheierea despre care face vorbire art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se grefeaza pe dispozitiile art. 581 c.pr.civ intrucat aceasta incheiere nu priveste priveste o situatie vremelnica.

 

In plus, in speta nu a fost probata nici conditia urgentei, cata vreme reclamanta nu a depus nici o dovada a faptului ca are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza iar drepturile pe care le are pot fi protejate prin notarea in CF a sentintei irevocabile a reclamantei, ceea ce face opozabila oricaror terti hotararea pronuntata cu privire a imobilul sau.

 

Pentru aceste motive, instanta a respins cererea pentru emiterea ordonantei presedintiale, ca fiind neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratelor.