În perioada ianuarie 2015 – mai 2017, reclamanta a remis pârâtului suma totală de 4479,02 BGP, cu titlu de împrumut. Remiterea acestei sume se probează cu chitanțele de transfer prin Moneygram. Față de împrejurarea că pârâtul este nepotul de soră al reclamantei, avand o relație apropiata, bazata pe încredere, între părți nu s-a încheiat un înscris.
În drept, potrivit art. 1178 Cod civil contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă, iar potrivit art. 1174 alin. 4 Cod civil, contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului. Potrivit art. 2144 Cod civil, împrumutul este de două feluri: împrumutul de folosinţă, numit şi comodat, şi împrumutul de consumaţie, iar potrivit art. 2158 alin.1 Cod civil împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate. Potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Art. 2164 alin. 1 Cod civil, prevede că, în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutatul este ţinut să restituie aceeași cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau scăderea preţului acestora, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ţinut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel. Art. 1516 alin.1 Cod civil, prevede că, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, atunci când fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune – interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației, iar art. 1527 alin. 1 prevede că, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
Dovada unui act juridic, respectiv a unui contract de împrumut, în cazul în care valoarea sumei împrumutate depășesște suma de 250 de lei, nu se poate face, potrivit dispozțiilor art. 309 alin. 2 c.p.c, cu martori. O condiție de formă este ceruta și de dispozițiile art. 275 alin. 1 c.p.c., potrivit cu care înscrisul sub semnatura privată, prin care o singura parte se obliga catre o alta să ii plătească o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie sa fie în întregime scris cu mana celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnatura, să fie scris cu mana sa „bun si aprobat pentru…”, cu arătarea in litere a sumei sau a cantității datorate.
Aceasta regulă comportă însă și excepții, una dintre aceasta fiind situația în care partea s-a aflat in imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, excepție prevazuta de art. 309 alin. 4 pct. 1 c.p.c.
În lipsa unui înscris care să probeze contractul de împrumut, este incidentă imposibilitatea morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relațiile de rudenie dintre parti, motiv pentru s-a administrat proba testimonială.
Instanța a reținut că reclamanta a acordat pârâtului suma totală de 4479,02 GBP cu titlu de împrumut, astfel cum reiese din chitanțele emise de moneygram, care se coroborează cu susținerile reclamantei necontestate de pârât. Acest aspect reiese şi din declaraţia martorei, care a arătat că, reclamanta i-a acordat pârâtului sume de bani, cu titlu de împrumut, în perioada 2015 şi ulterior. Martora a arătat că deși nu a fost de față la remiterea sumelor de bani, a asistat la o discuție între părți, în cadrul căreia pârâtul i-a spus reclamantei că el este conștient că trebuie să îi restituie banii dar că a vrut să o streseze.
Se reține ca între părți au fost încheiate contractele de împrumut, prin remiterea sumelor de bani către pârât, astfel cum reiese din chitanțele emise de moneygram, care se coroborează cu susținerile reclamantei necontestate de pârât. Cu privire la aceste contracte, nu au fost invocate motive care să atragă nulitatea relativă, iar instanța a apreciat că nu se impune invocarea din oficiu a unor motive care să atragă nulitatea absolută, astfel că acestea se bucură de o prezumție de validitate.
Pentru aceste motive, instanța a dispus obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 4479,02 GBP acordată cu titlu de împrumut.
(Sentința civilă nr. 3693/2019, pronunțată de Judecătoria Turda, în dosar nr. 4889/328/2019)