Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeana de Pensii Cluj si Casa Naționala de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații anularea Deciziei de pensionare emisă pe seama ei și obligarea primei pârâte să emită o nouă decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a diferenţei dintre sumele trecute la rubrica “acord direct” din adeverinţa emisă de Potaissa SCM Turda şi salariul înscris în carnetul de muncă, anularea hotărârii Comisiei Centrale de Contestații de respingere a contestației formulate de reclamantă și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Casa Județeana de Pensii Cluj a solicitat respingerea cererii, aratând că sumele brute din adeverința nu s-au luat în calcul întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute în normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Adeverinţa nr. 627/19.12.2017 emisă de Potaissa SCM Turda atestă veniturile obținute de reclamantă în perioada iulie 1973-martie 2005, fiind evidențiate, rubricile conținând veniturile obținute în regim de acord direct, sporul noapte, compensațiile conform Decret 46/1982 și venitul brut. Aceeași adeverință cuprinde mențiunea că au fost achitate sumele reprezentând contribuția de asigurări sociale conform prevederilor legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”, iar potrivit alin. 2 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.
Constituie sporuri cu caracter permanent, după cum prevede pct. 5 din Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2010 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I); sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă. Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.
Conform pct. VI din Anexa 15 la HG 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice; premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma „plata cu ora”, acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate în afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi; formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a învăţătorilor şi educatorilor; indemnizaţiile de muncă nenormată; compensaţiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.
Din textele menţionate rezultă că nu pot fi luate în calcul veniturile care nu au avut un caracter permanent, şi nici cele care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, cum sunt veniturile realizate cu titlu de acord global.
În privinţa veniturilor realizate în acord, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 19/17.10.2011 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Textul legal din Legea nr. 19/2000 privind recalcularea pensiilor din sistemul public pe baza veniturilor realizate în acord global a fost preluat în Legea nr. 263/2010, astfel că statuările ÎCCJ sunt aplicabile şi în cazul cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe venituri realizate în acord global, formulate în temeiul Legii nr. 263/2010.
Prin urmare, este întemeiată cererea de luare în calcul a diferenţelor dintre sumele trecute la rubrica „acord direct” din adeverinţa nr. 627/19.12.2017 emisă de Potaissa SCM Turda şi salariul înscris în carnetul de muncă, întrucât forma de retribuire, conform datelor din adeverinţă, era cea în acord, ceea ce presupune că reclamanta a încasat sumele din adeverinţă de la rubrica ”acord” şi nu a încasat cuantumul salariului de încadrare din carnetul de muncă şi care fusese deja luat în calcul la stabilirea pensiei în conformitate cu înscrierile din carnetul de muncă, aşa cum rezultă din datele privind activitatea în muncă, astfel justificându-se luarea în calcul doar a diferenţelor dintre sumele menţionate, când aceste diferenţe există, pentru a se evita luarea în calcul de două ori a acelorași sume.
Prin urmare, este întemeiată cererea de anulare a deciziei contestate și de obligare a pârâtei la luarea în calcul a sumelor obținute cu titlu de acord global din adeverinţa emisă de SC Terapia SA. pentru perioada martie 1990-martie 2001.
(Sentinta civilă nr. 2963/2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. 1921/117/2018, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia civilă nr. 345/A/2019.)