Category Archives: Drept civil

Mutare rețele de utilități edificate anterior noului cod civil. Principiul exercitării cu buna credință a drepturilor subiective. Admitere.

Prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea paratilor la mutarea de indata de pe terenul aflat in proprietatea lor, situat din punct de vedere administrativ in Turda, a retelelor de apa si canalizare aflate in proprietatea Municipiului Turda si in administrarea Companiei de apa.

Textul legal incident este art. 621. din codul civil, care prevede: 

“Dreptul de trecere pentru utilităţi

(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.

(2) Această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă.

(4) Clădirile, curţile şi grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi.”

Prin sentinta civila nr. 1702/2014, pronuntata de Judecatoria Turda s-a respins actiunea formulata de reclamanti, cu motivarea ca la data dobandirii de catre reclamanti a dreptului de proprietate asupra terenului, acesta era deja traversat de utilitati iar dreptul de proprietate, recunoscut reclamantilor in conformitate cu prevederile art. 555 cod civil, implica deopotriva si obligatia respectarii dreptului de proprietate publica, in conformitate cu prevederile art. 554 cod civil si Legii nr. 213/1998.

Judecand apelul formulat de reclamanti, Tribunalul Cluj a retinut ca potrivit art. 6 al. 2 din codul civil “actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punererea in aplicare a noului cod civil, “dispozițiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.”

Desi textele din noul cod civil nu sunt aplicabile in cauza raportat la data dobandirii imobilului de catre reclamanti si data edificarii retelei de apa si cazalizare, totusi situatia juridica dedusa judecatii poate primi o rezolvare raportat la principiul exercitarii cu buna credinta a drepturilor subiective civile.

Astfel, este adevarat ca potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, retelele de alimentare cu apa si canalizare fac parte din domeniul public iar reclamantii au obligatia de a permite trecerea prin fondul lor a acestor retele, insa cu conditia ca aceasta situatie sa nu le prilejuiasca prejudicii atat de mari incat au ca efect restrangerea dreptului de proprietate.

Din declaratia martorului rezulta ca mutarea acestor retele este posibila, nu este periculoasa si nici costisitoare. Martorul este vecin cu reclamantii, terenul sau era traversat de retele de apa si canalizare, care au fost mutate de catre parate, la simpla cerere a acestuia, in anul 2010, la o alta hazna, aflata in apropiere. Ca atare, nu poate fi primita sustinerea paratelor in sensul ca mutarea retelelor nu se poate face fiind extrem de costisitoare, cata vreme in privinta proprietatii invecinate cu a reclamantilor s-a efectuat acest demers.

Pe de alta parte, se retine din declaratia martorului ca apelantii sunt afectati de trecerea acestor retele de utilitati, peste gradina lor, fiind in imposibilitate de a folosi gradina aferenta casei de locuit, conform destinatiei sale, intrucat nu se pot planta arbori cu radacini mari si nu se pot edifica constructii, care necesita fundatie. 

Rezulta astfel fara echivoc faptul ca reclamantilor le sunt restranse atributele dreptului de proprietate asupra terenului, care, din pricina retelelor de apa si canalizare, nu poate fi folosit conform destinatiei sale.

Raportat la aceste considerente, Tribunalul a admis apelul reclamantilor si a schimbat in intregime hotararea pronuntata de instanta de fond, dispunand obligarea paratilor Compania de Apa si Municipiul Turda prin Primar la mutarea de indata a retelelor de apa si canalizare de pe terenul reclamantilor.

(Decizia civila nr. 777/A/2015, pronuntata de tribunalul Cluj in dos. 6360/328/2013)

Vânzare uscătorie. Reglementări legale.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, sub numărul de dosar 6791/328/2009, reclamanții au solicitat să se dispună crearea unui imobil nou, cu destinația ”uscătorie”, asupra căruia să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamanților și pârâților, proprietari asupra apartamentelor din blocul 19 situat în mun. Câmpia Turzii și să se pronunțe o hotărâre, care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil, în favoarea reclamantilor. Pe parcursul procesului, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul renunțării la petitul de validare antecontract și solicitării de a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului nou-creat, cu destinația anterioară de ”uscătorie”, prin atribuirea acestuia în favoarea reclamanților.

Instanța a reținut, conform raportului de expertiză, că imobilul în cauză nu este inclus în părțile comune indivize ale blocului nr. 19 și că a avut destinația de ”uscătorie” iar actualmente are destinația de ”bucătărie”, fiind exploatat ca atare exclusiv de către reclamanți, fiind alipit apartamentului lor. Imobilul a fost individualizat de către expert cu nr. top. provizoriu propriu.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 50/1991, spațiul în cauză este proprietate comună pe cote-părți a proprietarilor apartamentelor din bloc și, în ipoteza în care avea destinația de ”uscătorie” și profita tuturor coproprietarilor, făcea obiectul coproprietății comune pe cote-părți. 

Prin definiție, obiectul coproprietății forțate îl constituie bunuri care fie prin natura, fie prin destinația lor, sunt destinate folosinței mai multor proprietari. În cauză, spațiul în discuție nu este prin natura sa apt a fi folosit de către toți proprietarii apartamentelor din bloc împreunăș în realitate, destinația inițială – cea de ”uscătorie”- este cea care justifică coproprietatea forțată. Or această destinație nu mai există în prezent, spațiul în cauză având destinația de ”bucătărie” alipită apartamentului aflat în proprietatea reclamanților.

Astfel fiind, instanța a apreciat că fiecare coproprietar este liber a-și înstrăina cota sa de proprietate din spațiul în cauză, separat de înstrăinarea apartamentului deținut. Spațiul în cauză poate face și obiectul sistării stării de coproprietate deoarece abolita destinația inițială, suntem în prezența unei coproprietăți obișnuite.

Între reclamanți și o parte dintre pârâți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil, aceștia primind de la reclamanți suma aferentă cotei lor de proprietate. O singură pârâtă nu și-a dat acordul înstrăinării cotei ei de proprietate, însă văzând că potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și că doar cota de 6,93/100-a parte din întreg spațiul în cauză nu revine reclamanților, vazând și criteriile instituite de art. 673 ind. 9 c.p.c., instanța a admis petitul de sistare a stării de indiviziune atribuind întreg spațiul în cauză pe seama reclamanților, cu obligarea lor la plata sultei în favoarea pârâtei, potrivit valorii stabilite prin raportul de expertiză.

Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 10 ind. 1 din Legea nr. 114/1996, instanța a admis acțiunea precizată.

(Sentința civilă nr. 716/2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar 6791/328/2009, definitivă prin neapelare)

Notă: Reglementările legale incidente au suferit modificări astfel:

Începand cu data de 1.10.2011, data intrării în vigoare a noului cod civil, sunt incidente dispozițiile art. 650 cod civil, care prevăd că atribuirea în folosinţă exclusivă a părţilor comune se poate face prin decizie adoptată de adunarea generală a asociației de proprietari, cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor şi al cotelor-părţi. Potrivit art. 658 cod civil încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, înstrăinarea sau ipotecarea se poate hotărî motivat cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor iar coproprietarii care nu au votat ori, după caz, s-au opus la înstrăinare sau ipotecare au dreptul la o despăgubire justă stabilită pe cale convenţională ori, în caz de neînţelegere, pe cale judecătorească.

Începând cu data de 28.09.2018, data intrării în vigoare a Legii nr. 196/2018, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari  şi administrarea condominiilor, sunt incidente dispozițiile art. 43, care prevăd că atribuirea în folosinţă exclusivă se adoptă cu acordul tuturor proprietarilor din condominiu şi ai cotelor-părţi indivize. Potrivit art. 44 încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din condominii, înstrăinarea sau ipotecarea se poate hotărî motivat cu acordul scris al tuturor proprietarilor din condominiu.

Procedura vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, conform Legii nr. 17/2014, modificată prin Legea nr. 175/14.08.2020.

Vânzarea-cumpărarea terenurilor din extravilan este supusa prevederilor Legii nr. 17/2014, modificată prin Legea nr. 175/14.08.2020. Pentru validitatea vânzării estre necesară parcurgerea următoarelor etape:

  1. Înregistrarea cererii de afișare a ofertei de vanzare si afisarea pentru 45 zile lucrătoare, in vederea exercitării dreptului de preemțiune.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 17/2014, modificata prin Legea nr. 175/14.08.2020 vânzătorul înregistrează, la primăria din raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul, o cerere prin care solicită afişarea ofertei de vânzare a terenului agricol situat în extravilan, în vederea aducerii acesteia la cunoştinţa preemptorilor. Cererea este însoţită de oferta de vânzare a terenului agricol şi de documentele doveditoare ale dreptului de proprietate (extras CF). 

În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acestei cereri, primăria are obligaţia să afişeze timp de 45 de zile lucrătoare oferta de vânzare la sediul său şi, după caz, pe pagina de internet a acesteia.

Titularii dreptului de preemtiune sunt:

a) preemptori de rang I: coproprietarii, rudele de gradul I, soţii, rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;

b) preemptori de rang II: întâi proprietarii investiţiilor agricole pentru culturile de pomi, viţă-de-vie, hamei, irigaţii exclusiv private şi apoi  arendaşii;

c) preemptori de rang III: proprietarii şi/sau arendaşii terenurilor agricole vecine cu terenul supus vânzării, daca îndeplinesc condițiile legale (art. 4 al. 2 si 4);

d) preemptori de rang IV: tinerii fermieri;

e) preemptori de rang V: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, organizate şi reglementate prin Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi instituţiile de învăţământ cu profil agricol, în scopul cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan cu destinaţia strict necesară cercetării agricole, aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul acestora;

f) preemptori de rang VI: persoane fizice cu domiciliul/reşedinţa situat/situată în unităţile administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau în unităţile administrativ-teritoriale vecine;

g) preemptori de rang VII: statul român, prin Agenţia Domeniilor Statului.

  1. Neexercitarea dreptului de preemțiune. Optiunea de cumparare pentru persoanele fizice sau juridice, care indeplinesc conditiile legale, in termen de 30 de zile, de la expirarea termenului de 45 de zile.

Potrivit art. 4 ind. 1, în cazul în care titularii dreptului de preempţiune nu îşi manifestă intenţia de a cumpăra terenul, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către: 

– persoanele fizice, care indeplinesc urmatoarele conditii: a) au domiciliul sau resedinta pe teritoriul national de cel puţin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare; b) desfăşoară activităţi agricole pe teritoriul naţional pe o perioadă de cel puţin 5 ani, anterior înregistrării acestei oferte; c) sunt înregistrate de autorităţile fiscale române cu minimum 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan.

– persoanele juridice, care indeplinesc urmatoarele conditii:  a) să aibă sediul social şi/sau sediul secundar situat pe teritoriul naţional pe o perioadă de cel puţin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare;b) să desfăşoare activităţi agricole pe teritoriul naţional pe o perioadă de cel puţin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; c) să prezinte înscrisurile din care să reiasă că, din venitul total al ultimilor 5 ani fiscali, minimum 75% reprezintă venit din activităţi agricole;d) asociatul/acţionarul care deţine controlul societăţii să aibă domiciliul situat pe teritoriul naţional pe o perioadă de cel puţin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; e) în cazul în care în structura persoanelor juridice, asociaţii/acţionarii care deţin controlul societăţii sunt alte persoane juridice, asociaţii/acţionarii care deţin controlul societăţii să facă dovada domiciliului situat pe teritoriul naţional pe o perioadă de cel puţin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan.

Potrivit art. 4 ind. 1 al. 3, în cazul neexercitării dreptului de preempţiune, potenţialii cumpărători pot depune la primărie un dosar care să cuprindă documentele doveditoare privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute mai sus, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin. (2).

  1. Finalizarea procedurii (avizul final). Vanzarea libera.

Potrivit art. 4 ind. 1 al. 5  în cazul neexercitării dreptului de preempţiune, dacă niciunul dintre potenţialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condiţiile prezentei legi.

Potrivit art. 10 al. 5 , în situaţia în care nu s-a înregistrat nicio ofertă de cumpărare, la expirarea termenului prevăzut la art. 4 ind. 1 al. 3, în termen de 10 zile lucrătoare, primăriile emit procesul-verbal de finalizare a procedurii. Procesul-verbal se eliberează vânzătorului şi se comunică structurii centrale sau structurilor teritoriale, după caz.

Conditii speciale:

– avizul Ministerului Apărării Naţionale, pentru terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale; nu se aplică preemptorilor. In cazul necomunicării avizului in termen de 20 de zile  lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător, se consideră ca fiind aviz favorabil.

– avizului Ministerului Culturii, pentru terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător.

Conflict negativ de competenta. Calificarea obiectului actiunii.

In cauza, reclamantul a solicitat sa se constate ca lui si paratilor, in baza Legii 18/1991, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor in litigiu situate in comuna Feleacu, judetul Cluj, sa se constate calitatea de mostenitoare a paratei CS dupa sotul sau CV si sa se sisteze starea de coproprietate asupra terenurilor din titlu prin atribuirea lor in favoarea reclamantului.

 

Judecatoria Cluj-Napoca, sesizata cu cererea reclamantului, constatand ca obiectul actiunii este masa succesorala, fata de prevederile art. 14 al. 2 c.pr.civ, a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Turda, instanta ultimului domiciliu al numitului CV.

 

Judecatoria Turda a admis exceptia necompetentei sale teritoriale, a constatat conflictul negativ de competenta si a trimis cauza Tribunalului Cluj in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

 

Tribunalul Cluj a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Cluj-Napoca, avand in vedere ca cererea principala este cea privind partajul, petitul de succesiune fiind unul accesoriu iar potrivit art. 17 c.pr.civ., cererile accesorii sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala. Raportat la obiectul actiunii, acela de partaj, potrivit art. 13 c.pr.civ., Tribunalul Cluj a stabilit ca cererea reclamantului este de competenta Judecatoriei Cluj-Napoca si a trimis cauza spre solutionare acestei instante.

Incheierea prevazuta de art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se poate pronunta pe cale de ordonanta presedintiala

Prin actiunea introductiva de instanta reclamanta a solicitat instantei, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna, in temeiul art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliar, inscrierea provizorie in CF a dezmembrarii dispuse printr-o sentinta civila irevocabila, obtinuta in contradictoriu cu proprietarii de CF.

 

Paratele au fost chemate in judecata intrucat in CF era notat procesul promovat de acestea impotriva proprietarilor de CF, avand ca obiect material un teren limitrof terenului reclamantei, astfel ca OCPI, in temeiul art. art. 83 al. 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006, a respins cererea reclamantei pentru operarea in CF a sentintei sale irevocabile, fata de notarea procesului paratelor in CF.

 

Instanta, retinand apararile formulate de parate prin intampinare, a respins actiunea formulata de reclamanta, avand in vedere urmatoarele considerente:

 

Potrivit art. 83 al 2 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 “notarea plangerii impotriva incheierii de carte funciara si a litigiilor avand ca obiect imobilul inscris in cartea funciara constituie piedica la comasarea sau dezmembrarea imobilului, pana la radierea acestora” iar potrivit al. 2 ind. 2 „se excepteaza de la prevederile alin. 2 ind. 1 situatia in care doar o parte din imobil este afectata de litigiu. In acest caz, imobilul se poate dezmembra la cererea proprietarului, cu consimtamantul partilor in litigiu exprimat in forma autentica sau in baza unei incheieri pronuntate de instanta de judecata, formandu-se un imobil distinct din partea grevata de litigiu si unul sau mai multe imobile neafectate de litigiu.”

 

Raportat la aceste prevederi legale, instanta a constatat la legea nu prevede in ce cadru procesual trebuie pronuntata incheierea la care se refera art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 iar reclamanta a ales sa valorifice aceste prevederi pe calea prevazuta de art. 581 c.pr.civ.

 

Instanta a apreciat ca fiind corecte sustinerile paratelor in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile pentru pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, daca s-ar putea accepta ca situatia este urgenta (desi reclamanta nu a depus nici un fel de dovada a faptului care are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza), in nici un fel nu poate fi respectata conditia vremelniciei prin pronuntarea ordonantei presedintiale. Astfel, avand in vedere chiar premisa acestei situatii, respectiv faptul ca partea din imobil a carei dezmembrare se solicita nu este grevata de un litigiu, nu exista nici un termen pana la care hotararea pronuntata pe calea ordonantei presedintiale sa isi produca efectele.

 

In consecinta, instanta a observat ca incheierea despre care face vorbire art. 83 al. 2 ind. 2 din Ordinul nr. 633/2006 nu se grefeaza pe dispozitiile art. 581 c.pr.civ intrucat aceasta incheiere nu priveste priveste o situatie vremelnica.

 

In plus, in speta nu a fost probata nici conditia urgentei, cata vreme reclamanta nu a depus nici o dovada a faptului ca are posibilitatea sa acceseze fonduri europene utilizand imobilul in cauza iar drepturile pe care le are pot fi protejate prin notarea in CF a sentintei irevocabile a reclamantei, ceea ce face opozabila oricaror terti hotararea pronuntata cu privire a imobilul sau.

 

Pentru aceste motive, instanta a respins cererea pentru emiterea ordonantei presedintiale, ca fiind neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratelor.

 

Inadmisibilitatea invocarii omisiunii instantei de fond in calea de atac.

Cu privire la recursurile declarate s-a invocat de catre intimata exceptia inadmisibilitatii lor raportat la art. 281 ind. 2 c.pr.civ. Potrivit acestui text de lege, daca instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari. In fine, potrivit art. 281 ind. 2a c.pr.civ., indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, cu numai in conditiile art. 281-281 ind. 2 c.pr.civ.

 

Coroborand cele doua texte legale invocate, reiese ca in situatia in care instanta omite a se pronunta asupra unei cereri, partea are la indemana doar procedura completarii, fara a putea invoca omisiunea in calea de atac. In cauza, cele doua recursuri vizeaza nepornuntarea instantei asupra capatului accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecata.

 

Pentru aceste motive, tribunalul a admis exceptia si a respins ca inadmisibile cele doua recursuri.

Actualizare 9.04.2021: Reglementarea actuala este art. 444 c.p.c.

Partaj pe cale oblica. Nedovedire. Lipsa de interes in conditiile in care in privinta antecontractului de vanzare de care s-a prevalat reclamantul s-a constatat nulitatea absoluta.

Prin sentinta pronuntata de judecatorie a fost respinsa actiunea reclamantului pentru validare partaj pe cale oblica si obligarea unuia dintre copartajanti la incheierea cu reclamantul a contractului autentic de vanzare-cumparare si a fost admisa cererea reconventionala formulata de parat pentru constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare de care s-a prevalat reclamantul pentru lipsa consimtamantului vanzatorului.

 

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a dovedit intervenirea unui partaj voluntar asupra imobilului in litigiu. De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluziile expertizei grafice, din care a rezultat fara putinta de tagada ca semnatura din dreptul rubricii vanzator din antecontractul de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, nu apartine reclamantului reconventional.

 

Hotararea a fost atacata de reclamant cu recurs, pentru motive de netemeinicie. Recursul a fost respins ca nefondat. Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele:

 

Din interogatoriul paratilor rezulta ca acestia au contestat existenta unui partaj intre ei cu privire la imobilul in litigiu. Nici martorii audiati nu au putut confirma existenta partajului invocat de reclamant. In ceea ce priveste mentiunile din registrul agricol, in care a fost trecut paratul-reclamant reconventional, acestea se fac in baza declaratiei celui care solicita inscrierea si in lipsa dovezii partajului sau a unei declaratii a celuilalt copartajant in baza careia sa fi fost inscris doar paratul-reclamant reconventional, nu se poate trage concluzia ca partajul a fost dovedit. Nu este suficient pentru a se dovedi partajul sa se recurga doar la anumite prezumtii, fara ca la baza acestora sa stea un fapt probator cert.

 

Mai mult, pentru a se dispune partajul, era necesar ca reclamantul sa-si dovedeasca interesul. Or, atata vreme cat s-a dovedit ca paratul-reclamant reconventional nu a semnat antecontractul de care se prevaleaza reclamantul, acesta nu are calitatea de creditor si prin urmare, este inadmisibila cererea de constatare a partajului formulata pe cale oblica. In mod judicios instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare de care s-a prevalat reclamantul, concluziile expertizei grafice fiind extrem de clare in sensul ca semnatura din dreptul rubricii vanzator nu apartine reclamantului reconventional. Mai mult, din depozitia martorului semnatar al inscrisului reiese ca desi a paraticipat la discutii intre parti in legatura cu incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, partile nu au stabilit exact despre ce teren era vorba si locul unde este situat. In aceste imprejurari, reclamantul nu a reusit sa probeze ca intelegerea la care a participat martorul a vizat terenul in litigiu. Ca urmare, tribunalul a apreciat ca reclamantul nu a dovedit incheierea conventiei nici in sens de negotium iuris.

 

Pentru aceste motive, in mod temeinic si legal, instanta de recurs a respins recursul formulat de reclamant si a mentinut in intregime hotararea pronuntata de judecatorie.

 

Tranzactie judiciara. Conditii. Valoare.

Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu succesorii lui MA, sa se constate dobandirea de catre MA a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului-teren in suprafata de 3237 mp, sa fie inscrise in Cartea funciara constructiile edificate de MA si sa fie obligati succesorii lui MA sa predea reclamantului act transmisibil de proprietate asupra imobilelor in litigiu, in caz de refuz, sentinta urmand sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare.

 

Pe cale de intampinare, succesorii lui MA (nepoti de frate) au inteles sa combata petitul de uzucapiune prin aceea ca folosinta exercitata de MA nu a fost exercitata sub nume de proprietar, sa conteste petitul de inregistrare constructii pe seama numitului MA sustinand ca imobilele au fost edificate de antecesorul comun si sa nu recunoasca imprejurarea ca MA a instrainat in timpul vietii imobilele in litigiu pe seama reclamantului, contestand inscrisul sub semnatura privata depus de reclamant.

 

Pentru ultimul termen de judecata, reclamantul si paratii au depus inscrisul intitulat “tranzactie judiciara”, solicitand pronuntarea unei solutii procesuale in baza acestui inscris.

 

Cu toate ca partile au solicitat in baza intelegerii mai sus amintite pronuntarea unei hotarari de expedient in baza art. 271-273 c.pr.civ., instanta a retinut ca aceasta institutie juridica a tranzactiei judiciare poate opera doar in materia drepturilor cu privire la care partile pot dispune. Cum in speta exista petitele deduse judecatii constau in drepturi si situatii juridice ce reclama aprecierea instantei de judecata, se va aprecia ca desi inscrisul intitulat “tranzactie judiciara” nu intruneste cerintele legale si cumulative pentru a putea fi apreciat drept tranzactie si deci mijloc de stingere prin sine insusi a procesului pendinte, manifestarea de vointa cuprinsa in acest act poate fi apreciata achiesare sau marturisire din partea partilor parate la pretentiile deduse judecatii de partea reclamanta.

 

Avand in vedere acest aspect cat si intreaga probatiune administrata in cauza, instanta a admis actiunea reclamantului astfel cum a fost formulata.

 

Rectificare Carte funciara. Revenire la situatia anterioara de carte funciara.

Din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca suprafata terenului in litigiu este mai mare cu 917 mp decat cea inscrisa in CF, care este de doar 1544 mp.

Reclamantii au dobandit, prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat cu parata P.E., promisiunea de vanzare a suprafetei de 917 mp din imobilul in litigiu. Aceeasi parata P.E. a instrainat paratei N.O. dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1544 mp din acelasi imobil, iar prin Sentinta civila nr. aceasta si-a intabulat dreptul de proprietate in CF. Asa cum rezulta din dosarul atasat, cu ocazia pronuntarii Sentintei civile nu s-au efectuat masuratori, astfel incat parata N.O. si-a intabulat dreptul de proprietate asupra intregii suprafete a topograficului, respectiv 1544 mp, doar in baza extrasului CF si a antecontractului de vanzare-cumparare.

Pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului in suprafata de 917 mp, s-a pornit de la situatia de carte funciara, proprietara fiind parata N.O. asupra suprafetei de 1544 mp si, intrucat inscrierea in cartea funciara nu este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului, instanta a dispus anularea incheierii de Cf in temeiul careia parata N.O. si-a intabulat dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1544 mp si revenirea la situatia anterioara de CF, proprietara fiind parata P.E. Fata de concluziile raportului de expertiza, instanta a dispus rectificarea suprafetei imobilul in litigiu la suprafata reala de 2378 mp si apoi dezmembrarea imobilului in doua parcele: prima in suprafata de 1544 mp asupra careia s-a dispus reintabularea dreptului de proprietate al paratei N.O., cu titlul anterior si a doua in suprafata de 917 mp, raportat la care instanta a pronuntat o sentinta care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare si a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a avut in vedere ca art. 36 pct. 4 din Legea 7/1996 punctul 4 (caz de rectificare a inscrierilor care nu sunt in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului) subsumeaza toate cazurile neprevazute de lege, in care neconcordanta intre realitatea juridica imobiliara si inscriere este susceptibila de solutionare numai prin rectificare. In speta, actiunea fiind fondata pe alte temeiuri juridice decat nevalabilitatea ori ineficacitatea actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea, ea este intemeiata in fapt si in drept, motiv pentru care a fost admisa in intregime.

(Sentința civilă nr. 5677/2008, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar 3687/328/2007)

Uzucapiune inceputa in anul 1942. Legea aplicabila.

Prin actiunea formulata, reclamantul a solicitat constatarea uzucapiunii pentru o suprafata de 800 mp. Instanta de fond a respins actiunea considerand ca aceasta este neintemeiata atat timp cat nu s-au dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de Decretul-lege 115/1938 privitoare la uzucapiune.

 

Instanta de fond a retinut ca potrivit Deciziei LXXXVI/10.12.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie uzucapiunile incepute sub imperiul Decretului-lege 115/1938 sunt guvernate de acest act normativ, cu toate ca in motivarea hotararii s-a specificat faptul ca, potrivit declaratiilor martorilor audiati, din anul 1942 imobilul in suprafata de 800 mp s-a aflat in posesia reclamantului.

 

Asupra recursului, Tribunalul a retinut urmatoarele:

 

Potrivit principiului activitatii legii civile aceasta se aplica doar pentru viitor, astfel ca uzucapiunile incepute anterior intrarii in vigoare a Decretului-lege 115/1938 nu pot fi guvernate de acest act normativ. Aceasta deoarece Decretul-lege 115/1938 a intrat in vigoare in urma Legii 241/12.07.1947.

 

In cazul de fata, uzucapiunea a inceput inainte de legea de extindere a legislatiei romane peste Carpati prin Legea nr. 389/22.06.1943, astfel ca urmeaza ca stabilindu-se inceputul uzucapiunii in anul 1942, instanta de fond sa stabileasca daca in cazul de fata se aplica codul civil austriac sau dreptul cutumiar maghiar si daca in cazul de speta sunt indeplinite conditiile actului normativ incident.

 

Asa fiind, in conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 si 9, raportat la art. 312 al. 5 c.pr.civ., tribunalul a casat sentinta civila atacata si a trimis cauza spre rejudecare, urmand ca instanta de fond sa respecte aspectele aratate mai sus.