Prin Sentinta civila, pronuntata de tribunalul Specializat Cluj, s-a respins contestatia la tabelul preliminar de creante, formulata de administratorul special al societatii “C” SRL. Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca in tabelul preliminar de creante al societatii “C” SRL a fost inscrisa creanta creditorului CLHF, constand in penalitati de intarziere aferent executarii cu intarziere a obligatiei de predare a apartamentului, obiect al antecontractului incheiat intre parti.
Potrivit acestui antecontract, apartamentul urma sa fie predat in starea convenita, cu racordul la utilitati iar in termen de cel mult 20 de zile de la data semnarii procesului-verbal de receptie, debitoarea avea obligatia de a inscrie imobilul in cartea funciara si de a efectua demersurile in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica. Mai mult, debitoarea, societatea “C” SRL, s-a obligat sa finalizeze lucrarile de constructie si sa semneze procesul-verbal de predare-primire a lucrarilor, pana cel tarziu la data de 20.12.2008, partile stipuland in mod expres faptul ca orice termen stabilit in contract este considerat esential. Potrivit aceluiasi antecontract, pentru predarea cu intarziere sau in neconformitate cu cele convenite, debitoarea va datora creditorului penalitati de intarziere in cuantum de 0,11%, calculate pe zi de intarziere ce depasteste data de 1.03.2009, asupra sumei achitate de creditor.
Simpla convocare a creditorului la receptia finala nu echivaleaza cu o acceptare a receptiei, intrucat potrivit proceselor verbale, depuse de creditor, acesta a formulat obiectiuni, in ceea ce priveste starea imobilului, acesta fiind indreptatit la indeplinirea obligatiei intocmai cum aceasta a fost stipulata. Astfel, nu se poate vorbi de o acceptare tacita de catre creditor a receptiei, asa cum afirma contestatorul, in cauza fiind indeplinite conditiile angajarii raspunderii contractuale a debitoarei, respectiv: exista un contract comercial, exista o intarziere in executarea obligatiei debitoarei si o executare necorespunzatoare a obligatiei, fapt care e imputabil acesteia si care a dus la producerea unui prejudiciu in patrimoniul creditorului, prejudiciu al carui cuantum a fost stabilit conventional de catre parti prin antecontract, administratorul judiciar procedand in mod corect la inscrierea acestei creante, reprezentand penalitati de intarziere, in tabelul preliminar de creante al debitoarei “C” SRL.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea, societatea “C” SRL. Recursul a fost admis, cu motivarea ca desi declarativ partile au stabilit ca termenele sunt esentiale, in derularea raporturilor contractuale, partile au fost de acord cu prelungirea unor termene, pentru remedierea deficientelor, astfel ca pentru a putea pune in discutie obligatia debitoarei de a plati penalitati contractuale pentru executarea cu intarziere a obligatiei asumate, este necesara punerea in intarziere a debitorului obligatiei. Curtea a constatat ca o astfel de punere in intarziere a debitorului nu a existat. Pana la data deschiderii procedurii insolventei debitoarei, creditorul nu a solicitat debitoarei executarea obligatiei sau eventual desfiintarea conventiei incheiate si, prin urmare, debitoarea nu datoreaza penalitati de intarziere. Dispozitiile art. 43 din vechiul cod comercial, potrivit carora datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua in care devin exigibile, nu sunt incidente, intrucat in speta nu ne aflam in prezenta unor datorii comerciale lichide si platibile in bani ci a unei obligatii de a face, asumata prin conventia incheiata intre parti, obligatie neexecutata corespunzator de catre debitoare.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie in anulare creditorul, aratand ca potrivit art. 318 teza 1 c.p.c., dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale. Contestatia in anulare a fost admisa.
Desi in recurs s-a retinut ca nu ar exista o punere in intarziere a debitoarei, curtea a observat ca exista o punere in intarziere, prin notificare expediata prin posta cu confirmare de primire. Desi este discutabila insasi necesitatea unei notificari, curtea, cu ocazia solutionarii contestatiei in anulare, nu a intervenit in rationamentul initial al instantei de recurs, ci doar a asanat concluzia la care instanta de recurs a ajuns dintr-o eroare materiala, prin neobservarea notificarii formulate de creditor. Prevederile antecontractului de vanzare-cumparare nu pot fi ignorate, in raport de conduita culpabila a debitoarei si de punerea acesteia in intarziere.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Cluj a admis contestatia in anulare, formulata de creditor si a respins recursul declarat de societatea “C” SRL, mentinand in intregime sentinta pronuntata de Tribunalul Cluj.
(Decizia civila nr. 52/2012, pronuntata de Curtea de Apel Cluj in Dos. 169/33/2012)